Design Interior

Farmhouse în 3 pași simpli

November 7, 2019

Cu textura la vedere, cu lemnul natural și culorile culese din grădină, amenajările în stilul farmhouse se cuibăresc tot mai tare în inimile clienților mei.

În ultima vreme am avut tot mai multe cereri de amenajări interiore într-un retro subtil, cu note de viață liniștită pe meleaguri rurale.

Desigur că te simți bine într-un mediu ce te transpune în vremurile copilăriei, dar cu o notă modernă.

Preșul de la ușă e împletit din răchită, dornic că îți țină strajnic toate grijile de la birou. Pe canapea de așteaptă perne pufoase îmbrăcate în straie naturale de bumbac și in. Dușumeaua din lemn scârțâie ușor când pășești, iar pe masa din stejar nelacuit te așteaptă o crenguță de salcie răzvrătită.

Și cum cobținem ușor aspectul de farmhouse?

1. TEXTURI NATURALE

Poate fi lemnul natural pe care îl poți simți atunci când îți plimbi degetele printre noduri sau pe fibra lui imperfectă. Sau poate un coș din metal în care să îți ții pătura din lână. Sau o perdea din in alb pe a cărui textură o vezi în lumina soarelui.

2. CULORI NEUTRE

Și nu vorbim doar de bej, alb sau gri. Orice nuanță inspirată din natură, din culorile pământului will do.

3. OLD IS GOLD

Când vine vorba de farmhouse e musai să avem măcar un obiect vechi, cu poveste. O măsuță de cafea a cărei vopsea e sărită pe alocuri. O ladă de zestre, o cădiță veche din lemn, orice poți găsi prin casa bunicii și se încadrează în dimensiuni și schema cromatică.

Desigur, sunt multe alte detalii ce dau un aer rustic-lejer unui spațiu, dar îmbinarea lor e cheia unei amenajări ideale. Și chiar dacă nu ai o bunică la țară sau nu îi surâde ideea de a-i întoarce casa pe dos în căutări, obiecte pentru menajarea ta farmhouse găsești și în Ikea. :)

Tutoriale DIY

Diy: coroniță din fetru

October 25, 2019

Nici nu îmi vine să cred cât de mult a trecut de când nu am mai pus mâna pe foarfece și fetru, să construiesc ceva așa, just because.

Îmi era dor de textura lânii, de pernuța cu ace de cusut, chiar și pistolului de lipit îi purtam un dor ascuns.

Anyhow, casa e decorată de toamnă, în fiecare colțișor dai peste frunze galbene, crizanteme și dovleci, dar încă o coroniță n-are cum să prisosească :)

Mai bine hai să vă arăt, cum am făcut.

Materiale:

  • sârmă (în funcție de cât de mare ați vrea să fie)
  • fetru colorat
  • ață din fetru pentru decorarea sârmei
  • pistol de lipit și foarfece
  • ciucuri, o bucată de panglică și 2 dovleci din fetru pe care mi-am exarsat măiestria acum ceva timp (opțional)

Procesul e foarte simplu. Întâi am îmbrăcat sârma cu ața (care a fost cândva un filtru de apă), lipind-o pe alocuri cât să stea prinsă cum trebuie.

După ce am terminat cu suportul (sârma îmbrăcată), mi-am făcut o cafea și m-am apucat de decupat frunzulițe în timp ce urechile se concetrau pe atot(timpul)-deschisa fereastră cu Netflix.

Ș-am decupat, ș-am decupat, până ce m-am plictisit și m-am apucat de lipit.

Una după cealaltă, am așezat toate frunzulițele pe poziție, apoi ciucurii, panglica și dovlecii.

După ce s-a uscat lipiciul am așezat coronița în total alt loc decât e în poze (bad, bad lighting acolo) și ne vom bucura de ea până când moșii crăciuni îi vor lua locul.

Dar încă nu sunt pregătită să vorbesc despre iarnă, așa că ne vom concentra încă pe toamnă. Încă e soare. Încă avem un covor de frunze galbene în pragul ușii. Încă mă abțin să împodobesc bradul din octombrie ca anul trecut (uh, mare greșeală) și să mă plictisesc de el de 1 decembrie.

Acestea fiind spuse, am încălecat pe o șa și sper că v-a plăcut coronița mea :)

Design Interior

Cum mărim vizual spațiile mici?

August 3, 2019

Asta e întrebarea de care mă lovesc tot mai des în ultima vreme. Majoritatea proiectelor de design interior la care lucrez sunt spații din apartamente (mici, în caz că nu-i de prisos să zic asta) din București.

Well, când amenajez un spațiu, primele punte de ghidaj sunt funcționalitatea, sentimentul de ”acasă” pe care trebuie să-l înghesui în cât mai mare măsură într-un spațiu mic-mititel și în final, să dăm senzația de spațiu, chiar și acolo unde nu-i.

Big deal, right?

Toată treabă e să păcălești ochiul să creadă că spațiul e mai mare decât e, dar cum facem asta? Uite așa rezolv eu problema în 8 pași simpli:

1. Cromatica deschisă și caldă

Ce rost are să aglomerăm vizual un spațiu mic prin culori puternice și amestecate? E ok un accent, dar keep it simple cât de mult se poate. Tonuri naturale de ocru, bej, roz prăfuit și mult alb will do it.

2. Ordine. Ordine. Ordine.

Dulapurile simple, cu ușile închise vor mări spațiul. Acolo unde spațiul e deja micuț, nu e nevoie să-l aglomerăm cu obiecte împrăștiate initil.

Într-o cameră de zi mică, un coșuleț din rattan cu capac poate ascunde telecomanda, cheile, suporturile pentru pahare și cam tot ce am arunca în mod obișnuit pe măsuța de cafea.

3.Oglindă, oglinjoară…

Super puterea oglinzilor de a mări spațiul nu mai e un secret, dar folosite strategic, în locurile potrivite (în capete de perspectivă), chiar fac minuni.

4. Mobilier pe măsură

Dacă spațiul e mic, de ce să te chinui să-l umpli cu mobilier mare? Un pat lat de 160 de cm poate înlocui cu succes unul de 180-200 de cm dacă dormitorul e îngust.

5. Crează diferite zone de interes

Într-un colțișor o comodă îngustă cu un tablou mare deasupra ei, într-alt colț un fotoliu cu o lampă și o mică bibliotecă și tot așa, spațiul se conturează în diferite zone de interes, fără să mai dea impresia că ”doar atât a încăput”.

6. Accente verticale

Printr-un tapet bine ales sau chiar prin forma mobilierului, poți ”lăți” camera după bunul plac. Cool, huh?

7. Folosește textile transparente și ușoare

Perdele albe simple din bumbac, perne decorative din in, un covor cu model simplu dintr-un material natural, toate vor face spațiul să pară mai ușor și mai aerisit.

8. Less is more

Ultima regulă și cea mai importantă; less is more. Chiar dacă nu e ușor, păstrează lucrurile simple, mobilierul puțin (redus la funcționalitate) și decorațiunile puține, axate mai mult pe wallart.

Design Interior

Design interior: the art of coziness

July 5, 2019

Pe pereții văruiți se simte textura zgrunțuroasă. Sunt reci, chiar dacă afară soarele de iulie încinge țigla de pe acoperiș. Câteva raze trec prin perdeaua de in, se revarsă pe mușcatele de pe pervaz și își încheie traseul pe lemnul vechi de brad al dușumelei. Pe tavan se văd grinzile, iar patul e acoperit cu o pătură țesută din pătrățele de pânză veche. Și mobila e veche. Și cărțile.

Totul e cu poveste. Nimic nu-i nou în dormitorul din casa veche pe care mi-am imaginat-o mai sus.

Ăsta e mai happy place. Așa ar arăta într-o primă schiță. Fără pardoseli din granit sau beton aparent, fără suprafețe lucioase, fără obiecte noi.

Ție nu?

E ok dacă nu.

Când povestim despre design interior, am o singură regulă: să iubești spațiul pe care urmează să-l construim împreună.

Nimic nu ”se poartă” și nimic nu e ”demodat”. Trebuie doar să descoperi acea combinație magică de obiecte, texturi, lumini și culori ce se cuibăresc în sufletul tău și te fac să te simți relaxat și ușor ca un fulg.

Jurnal

The superpower of self confidence

June 3, 2019

De când mă știu nu mi-a plăcut vocea mea. Un sunet pițigăiat și cumva fals provocat de corzile mele vocale răsună în cameră de câte ori deschid gura să exprim câte o idee, adesea prost conturată și pentru care mă voi mustra mai târziu. Așa am început să vorbesc tot mai încet, să ascund sunetul ăsta enervant.

Pe vremea când știam doar de Paint și abia descoperisem miracolul pixelilor ce pot modifica cearcănele sau acneea, toate pozele în care se vedea măcar o bucățică din mine treceau prin programul ăsta antic și păcătos.

Șolduri prea late, picioare scurte și să nu mai vorbim de dinții din față încălecați unul peste celălalt. Și, desigur, cu așa voce pițigăiată, cearcăne din naștere și dinți prost crescuți nu poți ieși în față să exprimi mai știu eu ce idee ți s-a năzărit sub părul ăla creț-vâlvoi, pe care o mai și prezinți de la un metru și jumătate altitudine.

Mai bine stai în banca ta, Diana. Tu nu te vezi?

Ani întregi în care am ascultat spiridușul malefic din creierul meu ce mi-a adus toate insultele posibile. Poate acum te întrebi de ce sunt pe blog când locul meu e pe canapeaua confortabilă a unui psiholog. Și poate era, dar cine își permitea un psiholog la vremea aia?

Am scriu din fololiul din living, cu încrederea că sunt ok. Mi-a mai trecut. Și cu gândul să nu sunt singura care muncește ca un zidar în soarele amiezilor de august la construirea celui mai important zid dintre mine și spiridușul malefic: încrederea de sine.

Subiectul ăsta s-a tot dezbătut în fel și chip. Multe pietre au fost aruncate către companiile ce vând tot soiul de produse de înfrumusețare menite să te transforme într-o păpusă de ceară cu piele perfectă și șuvițe la locul lor. Sau către social media unde ți de deruleză prin față imagini photoshopate, iar tu le aplici inimi cu degetul mare în schimbul încrederii furate puțin câte puțin.

Dar social media e așa cum vrei să fie, iar dacă nu îi permiți, nu îți fură nimic, îți dăruiește. Pe Instagram am descoperit comunități de oameni ce se susțin între ei. Poate e bine. Poate suntem pe drumul cel bun.

Și dacă ai citi până aici și te gândești ”ce naiba citesc? aici nu e nici un sfat miraculos despre creșterea încrederii în mine?!” Ei bine nu. Nu am o rețetă prin care să te învăț cum să te apreciezi mai mult pentru că citești blogul unui om care acum învață să se respecte.

Am o singură treabă să îți spun: ești ok.

Suntem ok așa cum suntem pentru că toți suntem akward, sociofobi, împachetați într-o formă imperfectă și lăsați să umblăm liberi printr-o lume judgemental.

And that`s fine.

Jurnal

Observator rural: sindromul caselor gri

March 25, 2019

Scriu dintr-o casă galbenă, dar care a fost gri cândva. Și nu critic, constat. După o plimbare cu bicicleta prin sat și alta virtuală printr-un grup de grădinari ce își laudă magnolii înfloriți, în fundal e doar gri.

M-am mutat dintre blocuri gri, între case gri și mă întreb unde e ruptura. Financiară? Poate. Ce se întâmplă cu planurile omului de rând ce și-a terminat de construit și izolat casa, dar s-a oprit aici?

A montat și foișorul din lemn, a pus pe poziții nelipsitul grătar rustic, a plantat flori, a schimbat și gardul, dar casa a rămas nefinisată cu ultimul strat. Dar, spre mirarea mea, nu pare să-l deranjeze treaba asta.

Spuneam că știu despre ce vorbesc, sub cămașa galbenă și casa mea e gri. Să fi stat gri câteva săptămâni. Săptămâni luungi, în care nici nu îmi venea să mă uit spre ea. Căsuța mea cea nouă părea scosă dintr-un film cu despresii, morți și răniți. Cimentul gri îi ștergea orice urmă de haz și cu fiecare găleată de vopsea galbenă, părea că râde spre soare.

Jurnal

Lista mea și speranțe de scurtare

March 20, 2019

Dis-de-dimineață mi-a apărut în feed un articol printr-un share de la Simona. Și cum sorbeam eu din cafea și citeam, am început să fac o socoteală în gând și să pun pe hârtia imaginară obiectele pe care le-am cumpărat în 2018. Păi să fi fost vreo 20? Nope, mai taie, multe sunt vechi. Lista arată așa:

1. Primul meu Kånken, undeva prin toamnă (bucuria ochilor și a Instagramului)

2. O bluză de la Hm (care s-a “demoralizat” vorba lui bunicu’ după două spălări), pe care o regret și acum.

3. O droie de accesorii pentru grădină, pe care le înghesui la punctul 3, fiind de maaaaaare utilitate toate :)

4. O pereche de încălțări extra comode, dar pe care îmi e teamă să le port de frică să nu le stric, ops!

5. O gheacă de primăvară care să le țină companie celorlalte 5 din dulap

Nici o geantă. Nici o rochie. Nici măcar o pălărie, yeey!

Și de ce stai tu și citești la ora asta o listă cu obiecte pe care și le-a cumpărat altcineva anul trecut? Păi ești liber să nu faci asta, desigur, dar fiecare articol despre minimalism, duce mai departe trendul. Fiecare poveste, listă, poză sau idee de genul ăsta poate inspira chiar și 0,00001% dintre noi să reducem puțin consumul și să dedicăm din timpul nostru pentru oameni, relații, zâmbete, cărți.

Eu nu sunt un exemplu. Când sunt stresată sau obosită, degetul dă click (de la el putere) și intră pe paginile magazinelor.

“No, hai să mai cumpărăm o prostioară de care nu ai nevoie și care o să zacă în dulap, Diană dragă!” mă îndeamnă creierul asaltat de poze sponsored dichisite. (p.s: eu vorbesc cu mine ardelenește)

Daaaar, încerc din răsputeri să îl contrazic așa:

Hai să ieșim la plantat copaci, nu la shopping și să ne relaxăm pe iarbă, la soare, la o limonadă, nu cu mințile împleticite printre produsele din coșul virtual.

Câteodată îmi iese, câteodată nu, dar eu încerc….

Design Interior

APARTAMENT 44: BUCATARIA

March 18, 2019

Iată că a venit vremea bucătăriei din apartamentul 44 să își primească binemeritata postare pe blog.

Bugetul pentru amenajarea bucătăriei a fost chiar mai mic decât spațiul în sine, așa că am fost nevoiți să păstrăm o parte din electrocasnice și pardoseala.

Înainte de amenajare spațiul era folosit doar pentru ceai și cafea, iar ușa stătea mereu închisă pentru că…deh, nu era tocmai o cameră de arătat lumii :)

După ce am decopertat cei patru pereți, am aplicat noile traturi de finisaj, iar bucătăria dădea semne că ”reînvie”. Am ales culori deschise, luminoase și cât mai mult spațiu de depozitare, pentru a compensa cu suprafața teeny-tiny a camerei.

Mobila a fost o provocare, pentru că adâncimea blatului era de doar 47 de cm, iar mobila pe comandă depășea cu mult bugetul propus. După lungi seri de gândire, am găsit varianta perfectă, iar chiuveta s-a încadrat la fix în noul blat.

Acum bucătăria de 2,6 x 1,5 metri e funcțională și simpatică foc :)

Holul micuț de la intrare
Varianta propusă
Tutoriale DIY

Cămașă veche = rochie nouă

February 25, 2019

Peste ce am dat eu în dulap azi? Peste o cămasă veche și nedorită de Dorin :)

De ce să o arunc? Mi-am zis eu căzând tare pe gânduri…

Și ca un sătean adevărat care nu aruncă ci păstreză că poate-o trebui, am continuat monologul;

Ce să fac, ce să fac? Rochie cu buzunare!

Treaba asta-i tare simplă. În patru pași mai exact și ai nevoie de:

  • foarfece
  • cămașă veche, să ai ce tăia
  • ac cu ață sau o mașină de cusut
  1. Am tăiat mânecile cât mai aproape de cusătura inițială și gulerul.
  2. Am cusut un tiv de jur împrejurul fostului guler.

3. Am cusut lateralele și un mic triunghi de material sub braț, apoi am tivit.

4. Din mânecile rămase am decupat buzunare și le-am cusut pe interiorul rochiei.

Ta-da! Gata într-o oră :)

V-am atașat și o poză în care capul refuza să îmi stea între umeri, să vă arăt cu ce intenționez să pot rochia.

P.s: da, am ales poza asta din mai multe și vă puteți imagina cât de bine arăt în celelalte de am ales-o pe asta. :D

Design Interior

Apartament 44: sufrageria

February 24, 2019

Cu exact două luni în urmă vedeam pentru prima dată apartamentul ce urma să îmi devină cel mai simpatic proiect de amenajare de până acum. Ei bine, lăsând deoparte casa mea, pe care am gândit-o pentru mine.

Aici e cu totul altceva, trebuie să lași părerile personale pe preșul de la intrare și să gândești un spațiu adaptat celor ce vor locui în apartament.

Well, știam că spațiul trebuia să fie aerisit și luminos, dar cam atât pentru că apartamentul urma să fie închiriat imediat ce proiectul era gata, așa că am pornit cu gânduri mari, dar buget mic.

O să împart tot procesul în trei etape, să vă explic mai ușor:

1. Debarasarea

Am vândut și donat toate obiectele vechi, cu cea mai mare plăcere am demontat galeria veche și toate perdelele ce erau agățate de ea și am curățat și aerisit bine camera.

2. Împrospătarea

Am spălat pereții și i-am zigrăvit, am curățat ușile de lacul vechi, apoi le-am vopsit și în final, am schimbat prizele și întrerupătoarele.

3. Reînvierea

Mă lăsați să numesc așa pasul trei? Exact așa s-a simțit pentru că aici e vorba de mobila nouă pe care am gândit-o dinainte centimetru cu centimetru și care prindea și dădea viață spațiului cu fiecare șurub așezat la locul lui.

Pot spune că e cel mai satisfăcător moment, aproape la fel de plăcut ca mușcatul dintr-o gogoasă cu ciocolată (*aproape).

Biblioteca ține loc și de spațiu de depozitare universal (pentru că bucătăria e micuță, era necesar).

Spațiul de luat masa era musai să ocupe cât mai puțin, pentru că aveam nevoie de o canapea extensibilă de dimeniuni normale (neștiind câte persoane vor locui în apartament).

Cele două covoare separă zonele (zona de zi și sufrageria), iar modelul de pe perete te îndeamnă să iei loc la masă.

Cam așa am gândit spațiul. Am mers pe ideea de funcționalitate și am dorit un living cât mai luminos și aerisit, dar confortabil și prietenos. În final, eu zic că a ieșit exact ce ne-am dorit.

Costul final pentru întreg apartamentul (excluzând comisionul meu) a fost de 3400 de euro și am schimbat aproape tot, de la mobilier și electrocasnice, până la faianța din baie și din bucătărie, iar timpul de execuție a fost de două luni.

Suprafața utilă a apartamentului e de doar 37 de metri pătrați.

**Dacă vă place ce am meșterit noi aici și aveți un apartament pe care ați vrea să-l amenanjăm împreună, aștept mesajele pe mail. (dragnediana@gmail.com)