Uncategorized

Căldura lucrurilor vechi

December 30, 2019

Creștem cu credință în nou. Suntem învățați să iubim formele perfecte, să apreciem minimalismul, pentru că el întruchipează perfecțiunea și doar așa putem deveni și noi perfecți la rândul nostru.

Așa să fie?

Ție îți tresare inima de bucurie când vezi o bucată de pal fin, drept și înalt ca bradu`? Monocrom, poate chiar alb lucios, cuplat corect cu o tăblie de pat pătrățoasă și colțuroasă, iar lângă ele două mândre de noptiere corecte până-n pânzele albe?

Păi dacă da, asta dovedește încă o dată cât suntem de diferiți, pentru că eu mă simt acasă acolo unde lemnul stă cu nodurile la vedere, unde simt textura feței de pernă cu buricele degetelor și unde noptiera spune o poveste.

Acolo unde o crenguță înflorită de cais se întinde peste masă înspre lustră, iar perdeaua de in desenează cu lumină pe perete. Și cât de bine îi stă agățată de perete unei ilustrații botanice într-o ramă veche din lemn?

Nu-i musai să îți placă așa. Dar dacă îți place, secretul stă în trei idei:

1.Texturi naturale

Să fie in, să fie lemn, să fie răchită sau lână, bumbac natural sau frunze și flori uscate.

2.Culori neutre

Doar albul singur are mii și mii de tonuri, iar dacă-l nimerești pe cel potrivit, ești pe drumul cel bun. Lângă el poți pune bej, ocru, siene de orice fel, verde natural sau griui colorate. Totul se asezonează cu pete contrastante de tonuri închise bine de tot. Asta e rețeta mea pentru o bază cromatică fără eșec.

3.Ceva vechi

Un spațiu fără un obiect vechi e ca o cameră plină cu copii. Toate obiectele strigă în gura mare, dar nici unul nu are o poveste bună de spus. Adu un scaun vechi, cu vopseaua puțin sărită sau lemnul lovit de timp și întâmplări și va spune o poveste atât de faină, încât va îmblânzi întreaga atmosferă, iar cele noi vor sta ascultătoare la locurile lor, cu urechile ciulite.

Adunând totul într-o idee, casa trebuie să aibă viață, iar viața nu e dată de numele furnizorului de mobilier sau de tendințele de azi și de mâine. Viața e dată de armonia elementelor și o simți până în măduva oaselor de cum treci pragul.

Sursa foto inițială: Pinterest

Uncategorized

Cum îți alegi designerul de interior în 3 pași

December 16, 2019

Așa cum mergi la oftalmolog când te lasă vederea și la gastroenteorolog când refluxul gastric îți face nopți albe, tot așa se alege și designerul ce te va ghida să îți amenajezi căsuța.

Chiar dacă ne e greu să recunoaștem, suntem oameni și subiectivitățile estetice, ne trag de mânecă într-o anumită direcție, oricât de tare am încerca noi să le ascundem în dulap și să aruncăm cheia.

Dacă te-ai hotărât să apelezi la un specialist în design interior, următorii pași sunt foarte importanți. Am ales să scriu despre asta pentru a vă ajuta să vă găsiți persoana potrivită, după criteriile corecte.

1 . Ce stil îți dorești în linii mari?

Știu, știu, aici intervenim noi să te ghidăm, dar cu siguranță ai idee de la început dacă îți saltă inima când vezi o casă din piatră din Anglia rurală sau îți sclipesc ochii la un penthouse ultramodern din Manhattan.

Poate te dai în vânt după textura lemnului și ai dori să strecori pe undeva și scăunelul moștenit de la bunica sau dimpotrivă, vrei sticlă, linii drepte, geometrie simplă și curată. Suntem toți diferiți, atât clienții cât și specialiștii.

2. Vorbește cu designerul.

În cuvintele tale, în desene, în imagini de pe Pinterest, în orice limbaj îți e mai comod, încearcă să îi explici ce îți merge la suflet, iar el va înțelege dacă proiectul tău i se potrivește sau nu.

De curând am avut o cerere de ofertă pentru un un apartament all black, cu lumini neon și texturi ultra smooth. Un proiect foarte interesat, cu mult potențial, dar care nu e pentru mine. I`m a country girl și sigur aș fi strecurat o masă din lemn, un covor din rattan sau o ilustrație botanică pe undeva. Și chiar dacă nu aș fi făcut asta, nu mi-ar fi bucurat sufletul și nu mă reprezintă. Așa că am ghidat clientul către alt designer mai potrivit.

3. Ai încredere în designerul tău.

După ce ați discutat pe larg ce și cum (fie la telefon, pe mail sau față în față), dă-i mână liberă și nu fi sceptic până nu vezi proiectul complet.

Un obiect care e posibil să nu îți spună mai nimic, poate fi liantul ce leagă tot conceptul designului, așa că ai răbdare până când îți poate prezenta o imagine unitară.

Vorbește deschis și despre buget de la început, în felul ăsta specialistul te poate îndruma către furnizori accesibili sau către ceva high class, dacă acolo te încadrezi.

Ca să închei într-un exemplu concret, stilul meu e cozy, farm house, rustic, cu elemente botanice, ilustrație, culori inspirate din natură și elemente scandinave. Asta e ceea ce integrez în proiectele mele, aici mă poziționez în schema designului de interior, iar proiectele pe care le accept sunt doar în sfera aceasta.

Dar dacă nu știi sigur, îmi poți scrie oricând un mail și stabilim împreună dacă suntem pe aceeași lungime de undă sau te îndrum cu dragă inimă către alt coleg de breaslă. :)

Tutoriale DIY, Uncategorized

Diy: Coroniță de iarnă

November 26, 2019

Am deschis sezonul de iarnă în casa noastră și am început să decorăm, să gătim prăjituri cu scorțișoară și ghimbir, să facem lista filmelor de Crăciun (eh, aici mai avem de lucru, dar cu decorațiunile stăm bine).

După cum mă știți, prefer să construiesc eu decorațiunile și să cumpăr tot mai puține.

Îhî, îți consumă timp și de obicei e mai costisitor decât dacă le-ai cumpăra gata făcute, dar e acel je-ne-sais-quoi de te face să le iubești, să fie speciale, să fie ale tale mai mult decât tot ce ai cumpărat adunate la un loc.

Prima decorațiune a sezonului de meșterit cu zugărlăi e o coroniță din ciucuri cu ce am avut prin casă, așa că iată ce am avut:

  • o bucată de carton din care am decupat un cerc
  • un ghem de acril alb (pe care l-am completat cu 4 ciucuri de altă culoare)
  • o rolă de panglică
  • un clopoțel din metal
  • pistol de lipit
  • cutter
  • foarfece

Întâi am pus un podcast fain, apoi am decupat coronița din carton cu ajutorul unei farfurii mari.

După ce am decupat și interiorul cercului, am început lucrul la ciucuri folosind doar degetele și o foarfecă. Au ieșit 16 ciucuri, dar depinde de diametrul coroniței de carton.

I-am mai aranjat puțin, decupând firele mai rebele, apoi am început să îi lipesc pe cercul de carton folosind pistolul de lipit.

În final am adăugat funda în partea de jos și clopoțelul sus. Funda e prinsă tot cu pistolul de lipit, iar clopoțelul e agățat cu sfoară.

Complicat?

Chiar deloc, iar rezultatul îmi e tare drag :)

Places

New Spot Cafe

November 19, 2019

Printre proiectele din toamna aceasta s-a numărat și unul foarte aproape de sufletul meu: o teeny tiny cafenea de specialitate, pe care am gândit-o cât mai cozy și prietenos posibil, dar și ușor de convertit în funcție de sezon.

Practic, ne-am propus să creăm un spațiu primitor și călduros, ce te îmbie de la intrare și care să îți face ziua mai frumoasă, iar eu zic că a ieșit exact așa :)

Cu toate că la New Spot se folosește cafea de calitatea, prețurile sunt prietenoase, iar lucrul ăsta se vede de cum intri în cafenea, pentru că am dedicat un perete întreg meniului.

De la pretențiosul V60, la mult iubitul Flat White, de la inofensivul ceai, până la prea iubita ciocolată caldă, Adi îți pregătește îndată ce îți dorești, cum îți dorești. Dar dacă modul în care o bei e unul special, pregătit doar de tine în secret, departe de ochii curioșilor, cafeaua poate fi luată la pachet (boabe sau măcinată).

Unde e toată minunea asta?

Mihai Bravu 114, aproape de metroul Iancului ;)

Mergeți și încercați.

Jurnal, Uncategorized

Rețetă de ce/ai

November 12, 2019

Ierburi fierte printre gânduri.

Fire de izmă să-ți parfumeze nopțile nedormite. Flori de mușețel să alunge autocritica. Frunze uscate de busuioc, fierte la foc mic să îndepărteze sindromul impostorului. Stele de anason înăbușite-n frustrarea cu care ”nu”-ul se transformă în ”da” curat când ajunge pe limbă.

Am mai adăugat o mână de cuișoare să-ți țină de singurătate și trei boabe de piper pentru frica de necunoscut.

Să ne bem ceaiul împreună și să ne luăm de mână pentru că suntem toți la aceeași masă, cu aceeași ceașcă plină în față…

Uncategorized

Farmhouse în 3 pași simpli

November 7, 2019

Cu textura la vedere, cu lemnul natural și culorile culese din grădină, amenajările în stilul farmhouse se cuibăresc tot mai tare în inimile clienților mei.

În ultima vreme am avut tot mai multe cereri de amenajări interiore într-un retro subtil, cu note de viață liniștită pe meleaguri rurale.

Desigur că te simți bine într-un mediu ce te transpune în vremurile copilăriei, dar cu o notă modernă.

Preșul de la ușă e împletit din răchită, dornic că îți țină strajnic toate grijile de la birou. Pe canapea de așteaptă perne pufoase îmbrăcate în straie naturale de bumbac și in. Dușumeaua din lemn scârțâie ușor când pășești, iar pe masa din stejar nelacuit te așteaptă o crenguță de salcie răzvrătită.

Și cum cobținem ușor aspectul de farmhouse?

1. TEXTURI NATURALE

Poate fi lemnul natural pe care îl poți simți atunci când îți plimbi degetele printre noduri sau pe fibra lui imperfectă. Sau poate un coș din metal în care să îți ții pătura din lână. Sau o perdea din in alb pe a cărui textură o vezi în lumina soarelui.

2. CULORI NEUTRE

Și nu vorbim doar de bej, alb sau gri. Orice nuanță inspirată din natură, din culorile pământului will do.

3. OLD IS GOLD

Când vine vorba de farmhouse e musai să avem măcar un obiect vechi, cu poveste. O măsuță de cafea a cărei vopsea e sărită pe alocuri. O ladă de zestre, o cădiță veche din lemn, orice poți găsi prin casa bunicii și se încadrează în dimensiuni și schema cromatică.

Desigur, sunt multe alte detalii ce dau un aer rustic-lejer unui spațiu, dar îmbinarea lor e cheia unei amenajări ideale. Și chiar dacă nu ai o bunică la țară sau nu îi surâde ideea de a-i întoarce casa pe dos în căutări, obiecte pentru menajarea ta farmhouse găsești și în Ikea. :)

Tutoriale DIY, Uncategorized

Diy: coroniță din fetru

October 25, 2019

Nici nu îmi vine să cred cât de mult a trecut de când nu am mai pus mâna pe foarfece și fetru, să construiesc ceva așa, just because.

Îmi era dor de textura lânii, de pernuța cu ace de cusut, chiar și pistolului de lipit îi purtam un dor ascuns.

Anyhow, casa e decorată de toamnă, în fiecare colțișor dai peste frunze galbene, crizanteme și dovleci, dar încă o coroniță n-are cum să prisosească :)

Mai bine hai să vă arăt, cum am făcut.

Materiale:

  • sârmă (în funcție de cât de mare ați vrea să fie)
  • fetru colorat
  • ață din fetru pentru decorarea sârmei
  • pistol de lipit și foarfece
  • ciucuri, o bucată de panglică și 2 dovleci din fetru pe care mi-am exarsat măiestria acum ceva timp (opțional)

Procesul e foarte simplu. Întâi am îmbrăcat sârma cu ața (care a fost cândva un filtru de apă), lipind-o pe alocuri cât să stea prinsă cum trebuie.

După ce am terminat cu suportul (sârma îmbrăcată), mi-am făcut o cafea și m-am apucat de decupat frunzulițe în timp ce urechile se concetrau pe atot(timpul)-deschisa fereastră cu Netflix.

Ș-am decupat, ș-am decupat, până ce m-am plictisit și m-am apucat de lipit.

Una după cealaltă, am așezat toate frunzulițele pe poziție, apoi ciucurii, panglica și dovlecii.

După ce s-a uscat lipiciul am așezat coronița în total alt loc decât e în poze (bad, bad lighting acolo) și ne vom bucura de ea până când moșii crăciuni îi vor lua locul.

Dar încă nu sunt pregătită să vorbesc despre iarnă, așa că ne vom concentra încă pe toamnă. Încă e soare. Încă avem un covor de frunze galbene în pragul ușii. Încă mă abțin să împodobesc bradul din octombrie ca anul trecut (uh, mare greșeală) și să mă plictisesc de el de 1 decembrie.

Acestea fiind spuse, am încălecat pe o șa și sper că v-a plăcut coronița mea :)

Uncategorized

Cum mărim vizual spațiile mici?

August 3, 2019

Asta e întrebarea de care mă lovesc tot mai des în ultima vreme. Majoritatea proiectelor de design interior la care lucrez sunt spații din apartamente (mici, în caz că nu-i de prisos să zic asta) din București.

Well, când amenajez un spațiu, primele punte de ghidaj sunt funcționalitatea, sentimentul de ”acasă” pe care trebuie să-l înghesui în cât mai mare măsură într-un spațiu mic-mititel și în final, să dăm senzația de spațiu, chiar și acolo unde nu-i.

Big deal, right?

Toată treabă e să păcălești ochiul să creadă că spațiul e mai mare decât e, dar cum facem asta? Uite așa rezolv eu problema în 8 pași simpli:

1. Cromatica deschisă și caldă

Ce rost are să aglomerăm vizual un spațiu mic prin culori puternice și amestecate? E ok un accent, dar keep it simple cât de mult se poate. Tonuri naturale de ocru, bej, roz prăfuit și mult alb will do it.

2. Ordine. Ordine. Ordine.

Dulapurile simple, cu ușile închise vor mări spațiul. Acolo unde spațiul e deja micuț, nu e nevoie să-l aglomerăm cu obiecte împrăștiate initil.

Într-o cameră de zi mică, un coșuleț din rattan cu capac poate ascunde telecomanda, cheile, suporturile pentru pahare și cam tot ce am arunca în mod obișnuit pe măsuța de cafea.

3.Oglindă, oglinjoară…

Super puterea oglinzilor de a mări spațiul nu mai e un secret, dar folosite strategic, în locurile potrivite (în capete de perspectivă), chiar fac minuni.

4. Mobilier pe măsură

Dacă spațiul e mic, de ce să te chinui să-l umpli cu mobilier mare? Un pat lat de 160 de cm poate înlocui cu succes unul de 180-200 de cm dacă dormitorul e îngust.

5. Crează diferite zone de interes

Într-un colțișor o comodă îngustă cu un tablou mare deasupra ei, într-alt colț un fotoliu cu o lampă și o mică bibliotecă și tot așa, spațiul se conturează în diferite zone de interes, fără să mai dea impresia că ”doar atât a încăput”.

6. Accente verticale

Printr-un tapet bine ales sau chiar prin forma mobilierului, poți ”lăți” camera după bunul plac. Cool, huh?

7. Folosește textile transparente și ușoare

Perdele albe simple din bumbac, perne decorative din in, un covor cu model simplu dintr-un material natural, toate vor face spațiul să pară mai ușor și mai aerisit.

8. Less is more

Ultima regulă și cea mai importantă; less is more. Chiar dacă nu e ușor, păstrează lucrurile simple, mobilierul puțin (redus la funcționalitate) și decorațiunile puține, axate mai mult pe wallart.

Uncategorized

Design interior: the art of coziness

July 5, 2019

Pe pereții văruiți se simte textura zgrunțuroasă. Sunt reci, chiar dacă afară soarele de iulie încinge țigla de pe acoperiș. Câteva raze trec prin perdeaua de in, se revarsă pe mușcatele de pe pervaz și își încheie traseul pe lemnul vechi de brad al dușumelei. Pe tavan se văd grinzile, iar patul e acoperit cu o pătură țesută din pătrățele de pânză veche. Și mobila e veche. Și cărțile.

Totul e cu poveste. Nimic nu-i nou în dormitorul din casa veche pe care mi-am imaginat-o mai sus.

Ăsta e mai happy place. Așa ar arăta într-o primă schiță. Fără pardoseli din granit sau beton aparent, fără suprafețe lucioase, fără obiecte noi.

Ție nu?

E ok dacă nu.

Când povestim despre design interior, am o singură regulă: să iubești spațiul pe care urmează să-l construim împreună.

Nimic nu ”se poartă” și nimic nu e ”demodat”. Trebuie doar să descoperi acea combinație magică de obiecte, texturi, lumini și culori ce se cuibăresc în sufletul tău și te fac să te simți relaxat și ușor ca un fulg.

Jurnal, Uncategorized

The superpower of self confidence

June 3, 2019

De când mă știu nu mi-a plăcut vocea mea. Un sunet pițigăiat și cumva fals provocat de corzile mele vocale răsună în cameră de câte ori deschid gura să exprim câte o idee, adesea prost conturată și pentru care mă voi mustra mai târziu. Așa am început să vorbesc tot mai încet, să ascund sunetul ăsta enervant.

Pe vremea când știam doar de Paint și abia descoperisem miracolul pixelilor ce pot modifica cearcănele sau acneea, toate pozele în care se vedea măcar o bucățică din mine treceau prin programul ăsta antic și păcătos.

Șolduri prea late, picioare scurte și să nu mai vorbim de dinții din față încălecați unul peste celălalt. Și, desigur, cu așa voce pițigăiată, cearcăne din naștere și dinți prost crescuți nu poți ieși în față să exprimi mai știu eu ce idee ți s-a năzărit sub părul ăla creț-vâlvoi, pe care o mai și prezinți de la un metru și jumătate altitudine.

Mai bine stai în banca ta, Diana. Tu nu te vezi?

Ani întregi în care am ascultat spiridușul malefic din creierul meu ce mi-a adus toate insultele posibile. Poate acum te întrebi de ce sunt pe blog când locul meu e pe canapeaua confortabilă a unui psiholog. Și poate era, dar cine își permitea un psiholog la vremea aia?

Am scriu din fololiul din living, cu încrederea că sunt ok. Mi-a mai trecut. Și cu gândul să nu sunt singura care muncește ca un zidar în soarele amiezilor de august la construirea celui mai important zid dintre mine și spiridușul malefic: încrederea de sine.

Subiectul ăsta s-a tot dezbătut în fel și chip. Multe pietre au fost aruncate către companiile ce vând tot soiul de produse de înfrumusețare menite să te transforme într-o păpusă de ceară cu piele perfectă și șuvițe la locul lor. Sau către social media unde ți de deruleză prin față imagini photoshopate, iar tu le aplici inimi cu degetul mare în schimbul încrederii furate puțin câte puțin.

Dar social media e așa cum vrei să fie, iar dacă nu îi permiți, nu îți fură nimic, îți dăruiește. Pe Instagram am descoperit comunități de oameni ce se susțin între ei. Poate e bine. Poate suntem pe drumul cel bun.

Și dacă ai citi până aici și te gândești ”ce naiba citesc? aici nu e nici un sfat miraculos despre creșterea încrederii în mine?!” Ei bine nu. Nu am o rețetă prin care să te învăț cum să te apreciezi mai mult pentru că citești blogul unui om care acum învață să se respecte.

Am o singură treabă să îți spun: ești ok.

Suntem ok așa cum suntem pentru că toți suntem akward, sociofobi, împachetați într-o formă imperfectă și lăsați să umblăm liberi printr-o lume judgemental.

And that`s fine.