Prin ianuarie am început să planificăm o excursie de 1 mai. Ne-am gândit la Istanbul, Malta, dar pana la urmă am ajuns în Viscri. După câteva lupte serioase cu CFR, au înțeles că nu o să se scufunde pământul dacă urcăm 16 biciclete în tren.
La prima oră am adunat grupul vesel pe peronul gării Basarab. Am savurat un shot de cafea fierbinte (nu vă recomand!) și am sărit în vagoane. Jumătate din drum am încercat să convingem oamenii să ne elibereze un compartiment pentru biciclete. Cealaltă jumătate am încercat să înghesuim 6 dintre ele pe două canapele, peste un domn (care a fost complet de acord, dar încă nu i-am înțeles plăcerea).
În Brașov ne-am cocoțat pe biciclete și am pornit pedalarea spre Prejmer. Ne-am pozat, am râs și am mâncat prăjiturile plimbate de la București. Trenul spre Rupea ne aștepta cu un vagon special pentru noi. Am avut și un polițist desemnat să ne însoțească (ne-am simțit foarte speciali, you know!).
Pe la opt seara am ajuns în Viscri, cu fundurile supărate pe șei. Nu am găsit nici găini treze la ora aia, era doar o rață pe stradă, așa că am mers direct la masă. Doamna Nina de la Viscri 195 (merită să le faceți o vizită când ajungeți prin zonă) ne-a făcut prăjitură cu mălai (dacă nu ați mâncat până acum, ar fi cazul să încercați).
A doua zi, Dorin ne-a plimbat 50 de km, prin pădure și noroi. Nu am fost niciodată mai murdară, hehe! În vârful dealului am mâncat pâine cu pateu (Ramona și Andrei aveau provizii serioase). Și noroc cu buzunarele lui Bogdan pline cu ciocolată :)
Ne-am oprit la pozat pe toate câmpurile cu păpădie :)
Ne-a plăcut și mergem iar.
Urmează episodul doi ;)
