Jurnal

Observator rural: sindromul caselor gri

March 25, 2019

Scriu dintr-o casă galbenă, dar care a fost gri cândva. Și nu critic, constat. După o plimbare cu bicicleta prin sat și alta virtuală printr-un grup de grădinari ce își laudă magnolii înfloriți, în fundal e doar gri.

M-am mutat dintre blocuri gri, între case gri și mă întreb unde e ruptura. Financiară? Poate. Ce se întâmplă cu planurile omului de rând ce și-a terminat de construit și izolat casa, dar s-a oprit aici?

A montat și foișorul din lemn, a pus pe poziții nelipsitul grătar rustic, a plantat flori, a schimbat și gardul, dar casa a rămas nefinisată cu ultimul strat. Dar, spre mirarea mea, nu pare să-l deranjeze treaba asta.

Spuneam că știu despre ce vorbesc, sub cămașa galbenă și casa mea e gri. Să fi stat gri câteva săptămâni. Săptămâni luungi, în care nici nu îmi venea să mă uit spre ea. Căsuța mea cea nouă părea scosă dintr-un film cu despresii, morți și răniți. Cimentul gri îi ștergea orice urmă de haz și cu fiecare găleată de vopsea galbenă, părea că râde spre soare.

You Might Also Like