Ilustratii, Jurnal

Viaţa de acasă

August 21, 2017

Au trecut şase luni de când ne-am mutat la ţară de tot. Şi da, e bine. Nu v-am scris până acum, am aşteptat să mă conving, dar cu bune şi cu rele pot să zic că-i fain.

Dimineţa cântă cocoşul, nu al nostru că nu avem încă. Seara se adud greierii. Ne-am dat seama că nu suntem lângă Bucureşti aşa cum ne convinsese preţul terenului. Suntem la ţară, departe. Primul supermarket e la cinşpe kilometri depărtare, iar drumul ăsta traversează două păduri şi un lac, cool, hă? :)

Am cheltuit o sumă infimă pe mâncare de când suntem aici. Shop&go-ul nostru e “rupe câteva roşii din grădină şi fugi în bucătărie să vezi ce poţi să faci din ele”. Dulapurile sunt pline cu făină, orez, mălai, iar legumele vin din curte sau de la vecini. Laptele e de la o văcuţă adevărată şi soseşte în fiecare vineri.

Pentru toamna asta avem planuri mari; o să împădurim două mii de metri pătraţi. Poate nu chiar pe toţi, în casă nu plantăm nimic încă. Dintr-o gasonieră betonată într-un cartier sovietic, am ajuns în natură şi ne place tare mult.

Dacă deja sună a laudă, atunci e vremea să vorbim despre minusuri, că sunt destule, oho!

Furtuna  Vântul pe aici are o putere fantastică; la o singură adiere nu mai avem curent. Nici apă (hidroforul cere curent). Nici baie (baia cere apă, iar apa curent). Nici căldură (centrala e pe gaz, dar tot vrea curent). Nici internet.

Iarba creşte, şi creşte, şi creşte într-un ritm nebun. Am început să o tundem din faţa curţii, iar cât am ajuns în spate, în faţă era la loc. Dacă te întorci cu spatele, profită de ocazie şi se înalţă până la umăr. Mă gândesc că a fost aici înaintea noastră şi încearcă să ne impresioneze. Sper să o lase mai moale cu fala că ne-a speriat destul.

Gâzele, gândacii, păianjenii (yeey!) sunt peste tot. Eu chiar aveam nevoie de câteva insecte în viaţa mea, că în ultima vreme fobia devenise mai puţin dureroasă.

Ce nu am ştiut noi (am ales să nu ştim), e că animalele vin acolo unde primesc de mâncare. Îşi aduc rudele, prietenii, duşmanii şi înching o horă pe veranda casei tale de zici că-i Crăciunul. Momentan avem şase pisici şi trei câini. Doar două sunt ale noastre.

Şi cu toate astea, zilele sunt mai lungi, mâncarea e mai gustoasă, viaţa e mai normală, mai sinceră şi mai cum trebuie să fie, zicem noi. Să ai ţărână pe sub unghii din când în când nu-i un lucru rău, iar să te uiţi pe geam să-ţi vezi doar grădina, câmpul, apoi pădurea e de nepretuit.

You Might Also Like

No Comments

Leave a Reply