Jurnal, Places

Vârf de Hășmaș

April 24, 2016

O oră jumate. Doar o oră jumate mai e până coborâm în Gara de Nord, iar eu stau cu ochii lipiți de bocancii plini de noroi.

Am zis să vă scriu două rânduri despre bucățică de Ungaria ascunsă între munți, dar nu pot să îmi iau gândul de la pământul care îmi sta lipit de picioare. O să-l urc în metrou. Parcă se zărește și un fulg de găină pestriță sub călcâi. Prin Harghita sătenii cresc păsări faine, din alea încălțate și moțate. Dimineața îți pun pe masă omletă cu jumări și urdă, să prinzi putere la urcuș.

Ne-am cocoțat o sâmbătă întreagă și am adormit cu burțile pline de gulaș. Ce mâncare bună știe să prepare tanti cu șorț albastru, al cărei nume nu îl știu, ca nu mi l-a zis.

O altă tanti, mai roșie în obraji ne-a spus cu zâmbetul pe buze că nu a văzut Bucureștiul. Plimbările se fac în Budapesta. Româna se învață la școală, dar se uită între timp. Și nici nu contează. Noi ne-am înțeles cu toți. Și pe ulițele lor casele au flori la geam, restul sunt povești.

Ungaria asta mica m-a lăsat cu gura căscată și cu bocancii înnămoliți.

You Might Also Like

No Comments

Leave a Reply