Jurnal

Propoziții cu cârlig

December 19, 2014

Mi se întâmplă uneori pe stradă sau pe la metrou să mă agăț de vorbele oamenilor. În treacăt aud un cuvânt și îmi rămâne urechea prinsă de conversația lor până nu mai aud nimic. Le aduc cu mine acasă și încerc să îmi dau seama despre ce vorbeau. Mintea mea creează povești ciudate dar nu o să vă scriu nici una.

În încercarea de a respecta limita de discreție, nu îmi bag capul între doi oameni să le aud discuția, dar atunci când zgomotul lor vine după mine și mi-se lipește de căciulă încerc să îi dau o formă. Mai bine ar vorbi mai încet că odată ajunsă la mine informația devine brusc mai interesanta : )

You Might Also Like

No Comments

Leave a Reply