Food

Quiche cu loboda, leurdă şi branză de capră

March 21, 2017

Dacă tot e vremea verdeţurilor de primăvară, m-am pus pe treabă. Ştiam de ciorbă de lobodă, dar cam atât. O plantă pe care ştiu să o gătesc într-un singur fel…ruşine. Pai de ce când are o aromă atât de faină şi o culoare de-ţi vine să ţi-o agăţi în piept?!

După o scotoceală prin frigider am dat peste o bucată zdravănă de brânză de capră, o legătură de leurdă şi câteva măsline care au ţinut morţiş să vadă cu ochii lor loboda adusă de la piaţă. Şi să vezi potriveală când le-am pus lângă un pahar de ayran cu mentă :)

Ingrediente:

Pentru compoziţie:

  • 300 g de brânză de capră
  • 3 legături de lobodă
  • o legătură de leurdă
  • 3 ouă
  • o mână de măsline

Pentru aluat:

  • 100 g de unt
  • 250 g de făină
  • un ou
  • un praf de sare

Mi-am pus şorţul şi m-am apucat de aluat. Prima dată am amestecat toate ingredientele (untul fărmiţat cu furculiţa, făina cernută, oul şi sarea), am frământat aluatul obţinut şi l-am lăsat să se odihnească în frigider.

Cât timp aluatul e la frigider, am tocat leuda şi loboda. Am spart ouăle într-un castron şi le-am bătut bine. Peste ele am adăugat brânza rasă, leurda şi loboda. Am amestecat bine compoziţia şi m-am întors la prepararea aluatului.

Am întins mingea de cocă şi am aşezat-o în tavă apăsând-o cu degetele până când a luat forma vasului. Am băgat-o în cuptor timp de 15 minute la foc mic, după care am scos-o, i-am pus umplutura şi decorul de măsline şi am băgat-o la loc. De data asta a stat aproape jumătate de oră la 180 de grade. E gata când începe să se rumenească.

Trebuie să mă credeţi pe cuvânt că e mai bună decât pare :)

Tutoriale DIY

Cacti Pendant diy

March 20, 2017

După ce am terminat de plantat în grădină, am trecut la ghivecele din casă, iar acum la cele de purtat prin oraș. Cum mă dau în vânt după cactuşi, am încercat să-mi fac câte unul din orice material am nimerit. Câteva perne decorative, o pernuţă pentru ace, câţiva pictaţi pe un perete, iar acum un pandantiv.

Treaba e tare simplă. Nu durează mai mult de un sfert de oră şi aveţi nevoie de:

  • lut alb (o bobiţă cât vârful degetului)
  • fetru verde
  • un lipici straşnic
  • lănţişor şi inel de agăţat
  • culori şi pensule pentru pictură
  • lac pentru lut (sau lac de unghii ;) it works!)

Întâi am modelat ghiveciul (nu trebuie să fie perfect, ăsta-i farmecul), l-am copt în cuptorul aragazului şi apoi l-am lăsat să se răcească în voie cât am decupat frunzele din fetru. Când au fost gata, am umplut ghiveciul de lut cu lipici şi am înghesuit frunzele în el. Am lăsat lipiciul să se întărescă, apoi am găurit frunzele şi am agăţat inelul metalic de ele.

În final am pictat suportul şi l-am lăcuit bine.

După ce s-a uscat complet l-am luat la purtare cu o ie albă. Ăsta-i semnul meu de primăvară; pandantiv cactus peste pânză brodată şi ochelarii de soare pe nas.

Jurnal

JURNAL DE ŞANTIER VOL.4

March 17, 2017

Nope. Nu m-am ţinut de promisiune. Nu am poze mai frumoase, dar am început să cumpărăm vechituri, yeey! Vă ziceam prin toamnă că am ales să ne mobilăm căsuţa cu mobilă veche, restaurată chiar de noi şi a venit momentul să vă arăt peste ce am dat până acum.

Am fost uimiţi de câte comori poţi găsi pe siteurile de vânzări şi schimburi. Cea mai cea achiziţie e covorul din lână pe care am dat 300 de lei şi o să umple sufrageria de culoare.

Canapeaua a fost 800 de lei şi ne-a aşteptat în nordul oraşului, într-o cameră gri de supărare.

Să nu fiţi geloşi pe fotoliul meu cel nou :) Hehe, el e încă în lucru. O să vă arăt tot procesul şi rezultatul final imediat ce îl termin.

Am strecurat mai jos şi o poză cu baia. În weekendul ăsta al meu tată fantastic ar trebui să o termine.

Am mai cumpărat trei dulapuri, un cuier şi o noptiră pe care am dat între 20 şi 80 de lei. Au mici defecte de aspect şi câteva de structură, iar noi nu am mai restaurat mobilier niciodată, aşa că finger crossed :)

P.S: Betoniera din living e noul trend în materie de design ;)

Food, Jurnal, Places

Februarie sicilian

March 9, 2017

Vai câte ore am petrecut în livada asta cu nasul la soare! Finalul lui februarie ne-a prins în Sicilia, la poalele Etnei, în căsuţa de vacanţă a unor părinţi primitori. Fiecare geam avea o privelişte de se oprea lumea în loc, iar grădina, terasată de-a lungul dealului, era împărţită pe culori.

Nici nu ştiam cât dor mi-a fost de verde până când m-am întins pe iarbă cu picioarele goale. Livada mirosea a prăjituri, iar dimineaţa soarele o străbătea şi îşi aducea razele gălbui în dormitor. Serile aveau miros de rozmarin proaspăt şi erau scăldate în vin roşu. Am petrecut bine, ce să mai :) …Dar în raiul ăsta am ajuns cu Circumetnea, cea mai ondulată cale ferată peste care am avut “norocul” să dau. Buclele păreau că se încovoaie pe lângă mine şi se iau de mână cu răul mişcare ce nu mi-a dat pace două ore lungi şi late. Poate că o fi fost frumos drumul, cine ştie?! Interiorul pungii în care mi-am ţinut nasul mi-a captat toată atenţia.

Zilele din livadă au fost un soi de terapie în care am uitat de tot şi ne-am bucurat de timpul ce s-a întins ca o mâţă la soare. Dacă mai zăboveam pe acolo o zi, sabotam producţia de limoncello din anul ăsta şi-l lăsam pe nea Amelio fără materie primă.

De ce vă scriu despre Sicilia? De dor. Vă scriu din praf. Noua noastră căsuţă e acoperită în praf de glet. Veranda e depozit de cherestea şi poţi să uiţi de grădină. Noroiul de peste tot ne zoreşte să meşterim o alee. Ar fi timpul să vă scriu un nou jurnal de şantier, aşa-i?

Jurnal, Places

Nyköping: Doza de rece

February 28, 2017

Prin noiembrie visam la zăpadă şi am marcat-o în calendar pentru februarie. Ce nu ştiam noi atunci era că în februarie o să visăm la primăvară deja şi că iarna suedeză nu e neapărat albă. Dar am zburat către nord, pentru trei zile de fika şi plimbări prin pădure.

În Nyköping nămeţii erau pe ducă, dar lacurile erau încă îngheţate. Chiar lângă cetate, un nene valsa cu patinele în picioare pe pojghiţa lucioasă dintre dealuri. Am sărit într-acolo şi i-am ocupat spaţiul cu chicotelile şi zecile cadre în care părea că vrea să apară.

Ne-am încălzit maxilarele amorţite de ger într-o cafenea cu bătrâni şi supă de peşte demenţială. O bătrână îşi mânca tacticoasă salata în spatele meu. Avea părul alb şi creţ, ochii verzi şi haine înflorate. La câteva minute îi mai aruncam câte o privire pe după umăr, îmi era imposibil să mă abţin, parcă mă vedeam pe mine peste ceva vreme. Şi de aici în mintea mea a pornit un râu de gânduri: “pe unde o să fiu la vârsta ei…”, “o să mai am voie să beau cafea? Dacă nu o să mai am voie să beau cafea?!”, până când Sabina s-a mutat la soare să-şi pozeze prăjitura. Era musai să-mi bag nasul în compoziţia ei.

Căsuţele roşii şi galbene m-au dus cu gândul la o poveste nescrisă încă. E vorba de o insulă în care ploaia e colorată şi pătează tot ce atinge. Oamenii se ascund când se adună norii, doar cireada de pe coastă e prinsă mereu de câte o furtună, iar văcuţele rămân pătate, cu toată încercarea sătenilor de a le scăpa de culoare. Gata, văd deja şi ilustaţiile! Mi-am promis că anul ăsta o să scriu o cărticică pentru copii, dar am nevoie de limonadă pe verandă şi de grade mari şi grase în termometru.  :)

Plimbarea prin Nyköping s-a încheiat seara, când am moţăit în autobuzul care ne-a lăsat în pădure. Gazdele noastre ne aşteptau, iar căsuţa din poveşti era pregătită de oaspeţi.

Food

Cherry Vanilla Chia Seed Jam

February 6, 2017

Mic dejun şi cină. Aşa au arătat pentru mine cele două mese. S-a împlinit un an de când mă lupt cu refluxul gastric (dar îi arăt eu lui, ha!) şi a fost nevoie să renunţ la o listă luuungă de alimente, toate delicioase, cum altfel?! Printre ele e şi gemul, desertul copilăriei. Preferatul meu, pe atunci era cel de prune cu nuci, întins bine pe o felie de pâine frământată de bunica şi mâncat pe sub mustăţile de lapte proaspăt.

Acum mi l-au interzis, dar i-am dat de cap. După câteva experimente nereuşite, am descoperit prietenia dintre esofagita mea şi seminţele chia. Nici cu zahărul nu mă împac, aşa că l-am schimbat cu un borcan de miere.

Ingrediente:

  • 300 de grame de cireşe congelate
  • 200 de grame de afine congelate
  • o păstaie de vanilie
  • 4 linguri de miere
  • 2 linguri de seminţe de chia

Întâi am pus fructele într-o cratiţă, la foc mic şi le-am lăsat să se decongeleze în voie. Apoi le-am lăsat să fiarbă cinci minute şi le-am stins focul. În stadiul ăsta, compoziţia e destul de lichidă. Când s-a răcit sosul de fructe, am adăugat mierea, seminţele din păstaia de vanilie şi seminţele de chia. Le-am amestecat bine şi le-am pus în borcane. În câteva ore, sosul lichid, se va închega şi va fi perfect de întins pe pâine.

Seminţele de chia îşi fac magia :)

Nu vă pot garanta că rezistă mult în cămară, dar două, trei zile în frigider sunt numai bune. Tot procesul durează 30 de minute, aşa că nu e nevoie să-l pregătiţi în cantităţi mari. Iar dacă aveţi probleme cu refluxul, please try this! E incredibil de alcalin.

Diy: Ştampile

January 17, 2017

Zilele trecute mâinile îmi erau pline de lut, biroul era ascuns sub mulţimea de plicuri, hârtii de împachetat şi bandă colorată, iar cocul din creştetul capului cerea insistent o pieptănare. Nu am mai ţinut numărul cafelelor, dar ştiu sigur câte guri de apă pentru acuarele am luat: trei mari şi late. Mai că începe să îmi placă cele de la Combinatul fondului plastic; au o tentă acrişoară :)

Când sunt gata toate comenzile, se dezlănţuie apocalipsa (expedierea coletelor). Nu reuşesc să desluşesc iţele complicate ale Poştei Române. De fiecare dată mă simt ca într-o zi de luni ploioasă, cu test la matematică. “Expeditor sus, destinatar jos.. dom’şoară!” e singurul vers, din poezia pe care creierul meu nu reuşeşte să o memoreze. Ramburs, neramburs, recomandată, sau simplă, cartonaş verde, cartonaş alb,…cartonaş roşu pentru cea mai mare uitucă.

Dar înainte de asta e altceva: dulcele moment al împachetării. Treaba asta e cel mai plăcut lucru. Pe masă mă aşteaptă hârtie colorată adusă din Japonia, fundiţe, markere, aproape tot, mai puţin ştampile. Nu ştiu cum se face de nu am avut până acum, dar a sosit vremea să îmi fac câteva.

Materiale:

  • o gumă de şters
  • cutter
  • un creion
  • vopsea pe bază de apă (tempera sau acrilice)

stampsÎntâi am tăiat guma în mai multe bucăţi (depinde cât e de mare). Am desenat cu creionul forma pe care voiam să o ştanţez pe plicuri. Încercaţi forme cât mai simple şi clare.

Pasul următor a fost să decupez uşor fundalul desenului, urmând conturul acestuia. Cu cât cutterul e mai mic, cu atât e mai uşor de manevrat.

După ce aţi terminat de decupat, vopsiţi ştampila cu o pensulă sau înmuiaţi-o în vopseaua aşezată pe o farfurie.

În zece minute ştampilele sunt gata!
stamps1DSC_0027DSC_0025DSC_0020

Poate încercaţi mâine la birou. Sigur o să treacă timpul mai repede, iar şeful o să fie tare mândru dacă îi arătaţi noua jucărie :)

Spor la joacă, dragilor!

Jurnal

Inspiring people: Nicomade

January 17, 2017

Momentele alea de “nu fac nimic bine”, “nu îmi mai place nimic din ce fac”, urmate de “ar trebui să renunţ”, au tot bătut la uşa mea în ultima vreme. Cred că vin în vizită şi pe la voi din când în când, sau poate aşa sunt eu, îmi place să-mi sabotez proiectele cu afurisita asta de neîncredere.

Anul ăsta, prin noiembrie, chiar după ce au căzut toate frunzele, iar soarele s-a mutat în altă emisferă, a sosit şi în spinarea mea un nor negru. Nu a zăbovit prea mult pentru că a fost alungat de Revista Atelierul (you cool ppl!), care m-a invitat la “Noaptea albă e creatorilor şi designerilor de produs”. Acolo m-a lovit inspiraţia: “2017 o să fie anul în care îmi organizez treburile. It’s a promise!” mi-am şoptit eu în gând. Ilustraţii, păpuşi, jucării, o să le adun pe toate într-un singur loc. Primul pas e să le meşteresc, împreună cu un priceput în domeniul ăsta, o căsuţă virtuală (chiar aştept mesaje dacă ştiţi pe cineva).

Tot acolo am dat peste câţiva oameni foarte faini. Printre ei e şi Nico, creatoarea portretelor din lut polimeric, care îţi zugrăvesc un zâmbet pe buze cât ai zice peşte. Sau căţel, sau pisică. Sau ce vrei tu, ea poate face orice.

Ideea a pornit în 2010, când Nico a început să şi modeleze propriile bijuterii, aşa cum porneşte orice idee faină, întâi pentru tine, apoi pentru ceilalţi. Toată treaba a prin contur în timp, au apărut întâi clienţii curioşi, care i-au devenit fideli, apoi prieteni. În prezent lutul polimeric e pasiunea, dar totodată jobul ei. Am dat peste o poveste frumoasă, modelată în culori, cu pasiune şi perseverenţă, într-un colţişor de casă.

La începutul lui 2017 ăsta friguros, ne-am întâlnit la o cafea şi la poveşti. A fost genul ăla de întâlnire de la care nu îţi mai vine să pleci şi simţi că ţi-o ia gura pe dinainte, de nu te mai poţi opri din vorbit cu un om pe care îl vezi pentru a doua oară.

Pe Nico o găsiţi aici, în atelierul de modelat amintiri care să-ţi facă ziua mai frumoasă :)

nicoleta_stoian atelierul_nicomade_28 nicomade_11 tablou_mama_copiii_pasiunile_1wm

Food

Baked falafel

January 1, 2017

Cum să încep anul altfel decât înfăşurată în şorţul brodat şi cu gândul la mâncare. Pe lângă asta, de cinci zile sunt vegetariană (yeey!) şi a venit vremea să las boabele de năut să se rostogolească prin bucătărie, să intre în vorbă cu ceapa verde şi cu usturoiul şi să meargă împreună în blender.

Reţeta e tare simplă şi îţi ia doar 30 de minute, iar chifteluţele de năut sunt perfecte în salată şi sandvişuri.

Ingrediente:

  • 300 de grame de năut uscat
  • o legătură mică de ceapă verde
  • 2 legături de pătrunjel
  • 4 căţei de usturoi
  • 4 linguri de făină
  • 4-5 linguri de ulei de măsline
  • sare, piper şi fulgi de chili

Năutul trebuie pus la hidratat cu o seară înainte, timp în care să îi schimbaţi apa măcar o dată.

A doua zi începe prepararea propriu-zisă. Puneţi în blender, pe rând, câte 4-5 linguri de boabe de năut şi mixaţi până când devine o pastă. Mai uşor e cu un blender de mână.

Când năutul s-a transformat în pastă, adăugaţi restul ingredientelor şi mixaţi bine. Cu mâinile unse cu ulei, formaţi chifteluţele şi aşezaţi-le într-o tavă tapetată cu hârtie de copt.

Băgaţi-le în cuptorul încins la 180 de grade, unde vor sta 10-15 minute.

Când sunt gata, aşezaţi-le pe o farfurie să se odihnească, apoi scăldaţi-le în sos de iaurt cu sumac sau împrăştiaţi-le prin salata cu porumb şi sos de rodii. Credeţi-mă pe cuvânt! ;)

aa1a4

Tutoriale DIY

Golden thrifted bag

December 29, 2016

Am găsit-o abandonată lângă un coş de gunoi. Zăcea agăţată de gard, supărată nevoie mare. Câteva zgârieturi, o cataramă stricată, dar în mare parte bătrâna doamnă era încă în stare bună.

Am invitat-o în casă la un ceai. I-am făcut o baie şi am uns-o cu ulei. Romantic, ştiu!

Azi a primt şi o schimbare de look. M-am gândit să-i adaug auriu, dar în acelaşi timp să-i păstrez aspectul vintage. I-am evidenţiat modelul pe care îl avea deja şi i-am redat prospeţimea pielii. Am gătit-o cu trei ciucuri şi e gata de scos în lume.

Materiale:

  • o geantă veche
  • ulei (de măsline, de floarea soarelui, de argan sau de ce vreţi voi)
  • vopsea pentru piele (auriu)
  • aţă groasă pentru ciucuri
  • foarfecă şi scotch de hârtie

dsc_0002

Primul lucru ce trebuie făcut e îngrijirea pielii. După ce am curăţat-o, am uns-o cu ulei, cu o cârpă moale de bumbac şi am lăsat-o câteva ore bune să-l absoarbă.

Cu un scotch de hârtie am delimitat forma pe care urma să o vopsesc de cea simplă. Grijă mare la colţuri şi îmbinări. Apăsaţi cu unghia pe contur, pentru a vă asigura că e lipit bine şi că nu va intră vopseaua pe sub el.

Ciucurii se pot cumpăra şi gata făcuţi, dar îi puteţi meşteri pe degete numaidecât. Eu i-am făcut în cinci minute. Am înşirat aţa cât mai groasă şi i-am legat chiar în mijloc. Am tăiat exact în locul degetelor şi am ajustat cu foarfeca firele mai lungi.

Am prins ciucurii de o margine a gentuţei şi gata! :)

untited-13221

Data viitoare câd vedeţi ceva părăsit, îndrăzniţi! Haha! Vai câte comori aruncă oamenii :)