Tutoriale DIY

Pinboard diy

June 1, 2017

Ne-am aşezat în cuibul nostru, amenajăm, vopsim, restaurăm. Avem vopsea şi în dinţi, dar e perfect. De un an aşteptăm momentul ăsta şi a sosit. Biroul meu e aproape gata. Ador pata asta galbenă numită scaun şi lumina e perfectă la orice oră. Se pare că m-am acomodat deja :)

Am adus o parte dintre lucrurile pe care le aveam în garsonieră şi le-am dat o faţă nouă. Pinboard-ul a fost iniţial bej, apoi l-am vopsit negru, iar acum e albastru/auriu.

Am folosit:

  • un panou din plută
  • bandă adezivă de hârtie
  • trei tuburi cu vopsea (alb, albastru, auriu) asta a fost alegerea mea, dar go crazy ;)

Întâi am vopsit în alb tot pinboard-ul.

După ce s-a uscat complet, am lipit banda adezivă în “V” şi pe rama dreptunghiului.

Am vopsit interiorul cu albastru şi cu auriu. Am lăsat vopseaua să se usuce complet.

Nu săriţi peste timpul de uscare pentru că o să se desprindă banda cu vopsea cu tot, ştiu sigur, am încercat :D

În final, am curăţat scotch-ul şi am agăţat panoul deasupra biroului.

Să înceapă organizarea, hihi!

P.s: Cum se numeşte un pinboard în română? Panou din plută e prea general, iar avizier nu e o opţiune (ahh, the memories!) :))

Food art

peanut butter banana brownies

May 9, 2017

Cumva m-am ales cu un borcan cu unt de arahide în frigider, pe care am amânat să-l încerc la gândul că nu sunt mare fan. Aşa fac de fiecare dată cu aromele noi; amân să le încerc, îmi setez în minte refuzul şi apoi sunt uimită de ele şi nu le mai pot lăsa.

Săptămânile astea, totul e cu unt de arahide. Negresă, fulgi de ovăz, smoothie, era să pun şi în ciorbă, dar m-a oprit Dorin la timp :)

Aa. Şi să nu uit, în caz că are importanţă (după ce construieşti o casă, fiecare leu contează, grr…!), reţeta asta costă super puţin.

Ingrediente:

  • 2 căni cu făină
  • 1  cană cu zahăr
  • 1 cană cu lapte
  • 2 ouă
  • un plic cu praf de copt
  • 1/3 cană cu ulei
  • 4 linguri de cacao
  • 4 linguri de unt de arahide
  • 1 banană
  • câteva nuci
  • un praf de sare
  • hârtie de copt

Întâi am pornit cuptorul la 150 de grade, că negresa-i gata cât ai zice numaidecât.

Am mixat ouăle cu zahărul până când am obţinut o cremă. Peste ele am adăugat uleiul, laptele şi le-am amestecat uşor. Am adăugat făina, praful de copt, lingurile de cacao, sarea şi untul de arahide.

Le-am mixat bine până când am obţinut, iarăşi o cremă. Am tapetat o tavă cu hârtie de copt şi am turnat jumătate din compoziţie în tavă. Am tăiat banana felii şi am aşezat-o în tavă, după care am turnat uşor şi restul de compoziţie. În felul ăsta feliile de banană rămân la mijlocul negresei, nu deasupra.

Peste ea am presărat nucile şi am băgat-o la cuptor, unde a stat 30 de minute.

E rapidă, ieftină şi merge bine cu dimineţi ploioase şi cafea :) Enjoy!

Tutoriale DIY

Diy: Bath rug

April 21, 2017

Asta e punctul în care începe să devină tot mai plăcut. Munca grea se apropie de sfârşit, iar de acum urmează doar proiectele faine. Fără ciment în coc, fără mâini crăpate de şmirghel :)

Baia îşi aşteaptă culoarea. Baza e albă, iar ilustraţia de pe perete nu e încă gata. Mintea mea i-a conturat un plan botanic tare, dar rămâne de văzut cum o să iasă. Deocamdată să ne vedem de tălpile noastre îngheţate.

Pentru un covor pictat aveţi nevoie de o cafea fierbinte şi muzică bună. Pe lângă astea ar mai fi şi:

  • un covor simplu ţesut
  • vopsea pentru textile
  • o maşină de călcat

Întâi schiţaţi cu creionul modelul, apoi desenaţi-l cu markerul sau cu o pensulă subţire.

Lăsaţi desenul o oră să se usuce, după care călcaţi-l cu maşina setată la termeratură medie, fără abur sau apă.

Gata!

Cine mai are aşa un covor?! Nimeni, că nu poţi brodi două la fel nici dacă vrei :)

Places, Travel

Frunză verde

April 17, 2017

Încă două vorbe despre Sicilia. Nu, nu am mers iar. Vorbim tot de februarie, zilele pe care le-am savurat ca pe o muşcătură de măr când te răpune setea. Nu mă pot sătura să revăd pozele de astă iarnă. Uite peste ce soare mângâios am dat. Şi ce verde aprins. Şi cu ce păr ciufulit m-am plimbat prin tot oraşul :)

Cu cât se întinde uscăciunea mai mult timp, cu atât mai mare e pofta de verde crud. Anul ăsta am plecat în Sicilia taman pentru pomi, pentru iarbă, pentru frunze şi pentru tarabele pline. Ne-am nimerit chiar într-un “aprilie” de-al nostru.

Am pornit într-o vineri şi am petrecut weekend-ul în paişpe, după care am rămas doar doi. Bagajul pentru nouă zile mi-a încăput într-un rucsac marocan. Jumătate vechi, câteva împrumutate şi două-trei haine noi, am înghesuit acolo şi aparatul foto, şi câteva napolitane pentru zile negre.

Într-o după-amiază am rămas singuri în grădina botanică, cât timp sicilienii îşi vedeau de treburi prin oraş. Am ales o bancă însorită unde am terminat ultimele roşii din rucsac şi bucata de pecorino, după care ne-am plimbat printre cactuşi.

Am pozat lumina, frunzele şi pe mine îmbrăcată cu ce mai aveam curat prin rucsac, la finalul vacanţei :)

Food art

Quiche cu loboda, leurdă şi branză de capră

March 21, 2017

Dacă tot e vremea verdeţurilor de primăvară, m-am pus pe treabă. Ştiam de ciorbă de lobodă, dar cam atât. O plantă pe care ştiu să o gătesc într-un singur fel…ruşine. Pai de ce când are o aromă atât de faină şi o culoare de-ţi vine să ţi-o agăţi în piept?!

După o scotoceală prin frigider am dat peste o bucată zdravănă de brânză de capră, o legătură de leurdă şi câteva măsline care au ţinut morţiş să vadă cu ochii lor loboda adusă de la piaţă. Şi să vezi potriveală când le-am pus lângă un pahar de ayran cu mentă :)

Ingrediente:

Pentru compoziţie:

  • 300 g de brânză de capră
  • 3 legături de lobodă
  • o legătură de leurdă
  • 3 ouă
  • o mână de măsline

Pentru aluat:

  • 100 g de unt
  • 250 g de făină
  • un ou
  • un praf de sare

Mi-am pus şorţul şi m-am apucat de aluat. Prima dată am amestecat toate ingredientele (untul fărmiţat cu furculiţa, făina cernută, oul şi sarea), am frământat aluatul obţinut şi l-am lăsat să se odihnească în frigider.

Cât timp aluatul e la frigider, am tocat leuda şi loboda. Am spart ouăle într-un castron şi le-am bătut bine. Peste ele am adăugat brânza rasă, leurda şi loboda. Am amestecat bine compoziţia şi m-am întors la prepararea aluatului.

Am întins mingea de cocă şi am aşezat-o în tavă apăsând-o cu degetele până când a luat forma vasului. Am băgat-o în cuptor timp de 15 minute la foc mic, după care am scos-o, i-am pus umplutura şi decorul de măsline şi am băgat-o la loc. De data asta a stat aproape jumătate de oră la 180 de grade. E gata când începe să se rumenească.

Trebuie să mă credeţi pe cuvânt că e mai bună decât pare :)

Tutoriale DIY

Cacti Pendant diy

March 20, 2017

După ce am terminat de plantat în grădină, am trecut la ghivecele din casă, iar acum la cele de purtat prin oraș. Cum mă dau în vânt după cactuşi, am încercat să-mi fac câte unul din orice material am nimerit. Câteva perne decorative, o pernuţă pentru ace, câţiva pictaţi pe un perete, iar acum un pandantiv.

Treaba e tare simplă. Nu durează mai mult de un sfert de oră şi aveţi nevoie de:

  • lut alb (o bobiţă cât vârful degetului)
  • fetru verde
  • un lipici straşnic
  • lănţişor şi inel de agăţat
  • culori şi pensule pentru pictură
  • lac pentru lut (sau lac de unghii ;) it works!)

Întâi am modelat ghiveciul (nu trebuie să fie perfect, ăsta-i farmecul), l-am copt în cuptorul aragazului şi apoi l-am lăsat să se răcească în voie cât am decupat frunzele din fetru. Când au fost gata, am umplut ghiveciul de lut cu lipici şi am înghesuit frunzele în el. Am lăsat lipiciul să se întărescă, apoi am găurit frunzele şi am agăţat inelul metalic de ele.

În final am pictat suportul şi l-am lăcuit bine.

După ce s-a uscat complet l-am luat la purtare cu o ie albă. Ăsta-i semnul meu de primăvară; pandantiv cactus peste pânză brodată şi ochelarii de soare pe nas.

Jurnal

JURNAL DE ŞANTIER VOL.4

March 17, 2017

Nope. Nu m-am ţinut de promisiune. Nu am poze mai frumoase, dar am început să cumpărăm vechituri, yeey! Vă ziceam prin toamnă că am ales să ne mobilăm căsuţa cu mobilă veche, restaurată chiar de noi şi a venit momentul să vă arăt peste ce am dat până acum.

Am fost uimiţi de câte comori poţi găsi pe siteurile de vânzări şi schimburi. Cea mai cea achiziţie e covorul din lână pe care am dat 300 de lei şi o să umple sufrageria de culoare.

Canapeaua a fost 800 de lei şi ne-a aşteptat în nordul oraşului, într-o cameră gri de supărare.

Să nu fiţi geloşi pe fotoliul meu cel nou :) Hehe, el e încă în lucru. O să vă arăt tot procesul şi rezultatul final imediat ce îl termin.

Am strecurat mai jos şi o poză cu baia. În weekendul ăsta al meu tată fantastic ar trebui să o termine.

Am mai cumpărat trei dulapuri, un cuier şi o noptiră pe care am dat între 20 şi 80 de lei. Au mici defecte de aspect şi câteva de structură, iar noi nu am mai restaurat mobilier niciodată, aşa că finger crossed :)

P.S: Betoniera din living e noul trend în materie de design ;)

Food art, Jurnal, Places

Februarie sicilian

March 9, 2017

Vai câte ore am petrecut în livada asta cu nasul la soare! Finalul lui februarie ne-a prins în Sicilia, la poalele Etnei, în căsuţa de vacanţă a unor părinţi primitori. Fiecare geam avea o privelişte de se oprea lumea în loc, iar grădina, terasată de-a lungul dealului, era împărţită pe culori.

Nici nu ştiam cât dor mi-a fost de verde până când m-am întins pe iarbă cu picioarele goale. Livada mirosea a prăjituri, iar dimineaţa soarele o străbătea şi îşi aducea razele gălbui în dormitor. Serile aveau miros de rozmarin proaspăt şi erau scăldate în vin roşu. Am petrecut bine, ce să mai :) …Dar în raiul ăsta am ajuns cu Circumetnea, cea mai ondulată cale ferată peste care am avut “norocul” să dau. Buclele păreau că se încovoaie pe lângă mine şi se iau de mână cu răul mişcare ce nu mi-a dat pace două ore lungi şi late. Poate că o fi fost frumos drumul, cine ştie?! Interiorul pungii în care mi-am ţinut nasul mi-a captat toată atenţia.

Zilele din livadă au fost un soi de terapie în care am uitat de tot şi ne-am bucurat de timpul ce s-a întins ca o mâţă la soare. Dacă mai zăboveam pe acolo o zi, sabotam producţia de limoncello din anul ăsta şi-l lăsam pe nea Amelio fără materie primă.

De ce vă scriu despre Sicilia? De dor. Vă scriu din praf. Noua noastră căsuţă e acoperită în praf de glet. Veranda e depozit de cherestea şi poţi să uiţi de grădină. Noroiul de peste tot ne zoreşte să meşterim o alee. Ar fi timpul să vă scriu un nou jurnal de şantier, aşa-i?

Jurnal, Places

Nyköping: Doza de rece

February 28, 2017

Prin noiembrie visam la zăpadă şi am marcat-o în calendar pentru februarie. Ce nu ştiam noi atunci era că în februarie o să visăm la primăvară deja şi că iarna suedeză nu e neapărat albă. Dar am zburat către nord, pentru trei zile de fika şi plimbări prin pădure.

În Nyköping nămeţii erau pe ducă, dar lacurile erau încă îngheţate. Chiar lângă cetate, un nene valsa cu patinele în picioare pe pojghiţa lucioasă dintre dealuri. Am sărit într-acolo şi i-am ocupat spaţiul cu chicotelile şi zecile cadre în care părea că vrea să apară.

Ne-am încălzit maxilarele amorţite de ger într-o cafenea cu bătrâni şi supă de peşte demenţială. O bătrână îşi mânca tacticoasă salata în spatele meu. Avea părul alb şi creţ, ochii verzi şi haine înflorate. La câteva minute îi mai aruncam câte o privire pe după umăr, îmi era imposibil să mă abţin, parcă mă vedeam pe mine peste ceva vreme. Şi de aici în mintea mea a pornit un râu de gânduri: “pe unde o să fiu la vârsta ei…”, “o să mai am voie să beau cafea? Dacă nu o să mai am voie să beau cafea?!”, până când Sabina s-a mutat la soare să-şi pozeze prăjitura. Era musai să-mi bag nasul în compoziţia ei.

Căsuţele roşii şi galbene m-au dus cu gândul la o poveste nescrisă încă. E vorba de o insulă în care ploaia e colorată şi pătează tot ce atinge. Oamenii se ascund când se adună norii, doar cireada de pe coastă e prinsă mereu de câte o furtună, iar văcuţele rămân pătate, cu toată încercarea sătenilor de a le scăpa de culoare. Gata, văd deja şi ilustaţiile! Mi-am promis că anul ăsta o să scriu o cărticică pentru copii, dar am nevoie de limonadă pe verandă şi de grade mari şi grase în termometru.  :)

Plimbarea prin Nyköping s-a încheiat seara, când am moţăit în autobuzul care ne-a lăsat în pădure. Gazdele noastre ne aşteptau, iar căsuţa din poveşti era pregătită de oaspeţi.

Food art

Cherry Vanilla Chia Seed Jam

February 6, 2017

Mic dejun şi cină. Aşa au arătat pentru mine cele două mese. S-a împlinit un an de când mă lupt cu refluxul gastric (dar îi arăt eu lui, ha!) şi a fost nevoie să renunţ la o listă luuungă de alimente, toate delicioase, cum altfel?! Printre ele e şi gemul, desertul copilăriei. Preferatul meu, pe atunci era cel de prune cu nuci, întins bine pe o felie de pâine frământată de bunica şi mâncat pe sub mustăţile de lapte proaspăt.

Acum mi l-au interzis, dar i-am dat de cap. După câteva experimente nereuşite, am descoperit prietenia dintre esofagita mea şi seminţele chia. Nici cu zahărul nu mă împac, aşa că l-am schimbat cu un borcan de miere.

Ingrediente:

  • 300 de grame de cireşe congelate
  • 200 de grame de afine congelate
  • o păstaie de vanilie
  • 4 linguri de miere
  • 2 linguri de seminţe de chia

Întâi am pus fructele într-o cratiţă, la foc mic şi le-am lăsat să se decongeleze în voie. Apoi le-am lăsat să fiarbă cinci minute şi le-am stins focul. În stadiul ăsta, compoziţia e destul de lichidă. Când s-a răcit sosul de fructe, am adăugat mierea, seminţele din păstaia de vanilie şi seminţele de chia. Le-am amestecat bine şi le-am pus în borcane. În câteva ore, sosul lichid, se va închega şi va fi perfect de întins pe pâine.

Seminţele de chia îşi fac magia :)

Nu vă pot garanta că rezistă mult în cămară, dar două, trei zile în frigider sunt numai bune. Tot procesul durează 30 de minute, aşa că nu e nevoie să-l pregătiţi în cantităţi mari. Iar dacă aveţi probleme cu refluxul, please try this! E incredibil de alcalin.