Jurnal, Travel

Zile cu soare în sud

March 9, 2018

Cine ar fi crezut că asta-i iarna în care o să ajungem tocmai în sudul Portugaliei? Voiam să fugim de iarnă într-un loc cald, aşa că am coborât până în Algarve, să vedem cu ochii noştri stâncile şi plajele ascunse printre ele. Dar am mai găsit şi maşini retro parcate pe străzi înguste sau în faţa caselor colorate, uşi împodobite cu flori şi câte o băncuţă ce mă trăgea de mânecă să-mi scot cartea şi să stau o vreme.

Trei săptămâni am umblat după soare cu o pereche de tenişi şi un rucsac plin. Am băut suc de portocale roşii în Sicilia, după care ne-am luat zborul în Portugalia. În Lisabona am învăţat că ouăle poşate sunt excelente dacă stau întinse pe o felie de pâine prăjită şi unsă cu avocado, iar cafeaua e extaz dacă ştii unde să o bei. Şi scuzaţi-mi comparaţia pompoasă, dar vai, vai ce bunătăţi am descoperit şi cât de tare mi-a intrat la inimă oraşul ăsta, nici nu pot exprima.

După două zile de Porto, l-am văzut şi pe el cu alţi ochi. Zici că nu am fost niciodată acolo, atât de diferit, dar totuşi primitor şi prietenos mi s-a părut şi Porto. Cu soarele ce intra la culcare în Atlantic şi cu valurile ce ne-au fugărit pe după far, ah!…

O săptămână întreagă ne-am bucurat de soare, ne-am bronzat obrajii (şi cefele, of course) şi am pozat azulejos. Sunt multe de spus şi de arătat, dar acum vorbim despre Algarve, aşa că nu mai întrebaţi.

Când la noi ningea şi viscolea şi crăpau pietrele după cum am auzit, în sud era cald şi bine. Genul ăla de “bine” în care te simţi vinovat şi le spui prietenilor “…şi aici plouă” în timp ce te bălăceşti în ocean.

Am ales să vedem trei oraşe, că altfel ar fi fost pe fugă, iar noi nu ne împăcăm bine cu treaba asta. De la mic la mare, le-am luat pulsul şi ne-am bucurat de tot ce au ei şi noi nu. Atâta linişte era aşternută pe străzi. Prin sat se simţea miros de peşte prăjit, iar în afara lui mirosea a lavandă. La periferie sunt case noi, preţioase şi cu nasul pe sus. Drumul către plajă trece printre ele. Sau printre palmieri. Sau printre stânci calcaroase şi aerate.

Fiecare plajă era pustie, ca şi când noi am fi descoperit-o chiar atunci şi nimeni altcineva nu ştia de ea. Am auzit că vara e aglomeraţie mare şi că plajele sunt pline de umbreluţe, prosoape şi picioare goale. Am mai auzit că-i prea cald şi că liniştea îşi face bagajul şi pleacă odată cu iarna, dar noi am ajuns la timp. :)

Tutoriale DIY

Ikea hack: sofa cushions makeover

January 24, 2018

Poate că-i mult spus “Ikea hack”, până la urmă sunt doar nişte nasturi cusuţi în perne, dar schimbarea e destul de faină.

De când am cumpărat colţarul ăsta am tot stat pe gânduri. Ceva nu pare să se lege aşa bine. Dacă vă amintiţi vechea canapea, înţelegeţi ce zic. Well, pe Friheten l-am prins la ofertă şi e mult mai confortabil decât predecesoarea lui, şi pe lângă gradul ridicat de pufoşenie, păreau să arate asemănător.

Toate bune şi frumoase, l-am adus acasă, l-am montat, dar… surpriză. Nu se potriveşte cu ideea mea din magazin. Ooops! E cam târziu să strâmb din nas. De confortabilă, e confortabilă n-am ce zice. Te întinzi, te afunzi în ea, dormi mai bine decât în pat. Aşa că i-a venit rândul pentru o modificare.

Am înşfăcat şase nasturi, un ac lung şi cea mai zdravănă aţă şi m-am apucat de treabă.

Zece minute mai târziu, colţarul deja arăta ceva mai bine.

Ba chiar începe să-mi placă, dacă mă gândesc mai bine. Şi cât timp mă gândesc eu, puteţi să vă daţi cu părerea ;)

P.s: nici să nu îmi amintiţi despre cât de bine arăta vechea canapea alături de Strandmon (aka Gică Popescu, don’t ask). Grrrr.

Design Interior, Jurnal

WELCOME TO: OUR BATHROOM!

January 3, 2018

Wait. What?!

Ştiu, ştiu; nepoliticos din partea mea să vă invit în baie, dar şi camera asta prinde contur, iar entuziasmul meu a crescut cu fiecare zi. Asta sper să fie ultima varinată, pentru că într-un an a trecut prin multe “forme finale”. Cumva îmi e foarte greu să mă opresc la un rezultat atât timp cât în casă încă mai avem vopsea, iar ideile din mintea mea continuă să curgă.

Ei bine, să începem turul.

Probabil aţi recunoscut deja câteva dintre bunătăţile Ikea. Într-adevăr nu ştiu multe locuri din care poţi cumpăra mobilă ok, la un preţ bun, dar per total am fost mulţumiţi de aprope tot ce am cumpărat de la ei.

Pe lângă Ikea, am mai făcut câteva vizite prin fiecare magazin de bicolaj din Bucureşti (ba chiar le ştiu pe de rost sloganurile, haha! #superproud). Cu pardoseala e o întreagă poveste, dar e cu final fericit aşa că o să v-o zic.

Baia era aproape gata, pereţii erau finisaţi şi lustruiţi, iar cada era pe poziţie; totul, ce să mai! Dar… nu aveam gresie. Pur şi simplu creierul refuza să accepte orice model întins sub lumina neoanelor din fiecare Bricoceva prin care mă ducea tata în speranţa unei victorii. Nu îmi plăcea nimic. Toate erau bej, iar mie nu imi place culoarea asta nici să depindă viaţa mea de ea. Iar dacă aveau alte culori, erau prea-prea. După atâtea vizite, şi angajaţii se ascundeau când mă vedeau. Timpul se întindea, iar odată cu el şi nervii tatălui mei (om mult prea răbdător din fire).

Într-o dimineaţă şi-a luat inima în dinţi şi din gura lui s-au rostogolit încet cuvintele magice:

“- Hai în Valea..

– Să nu zici Cascadelor! Nici să nu zici!

– Bine. Nu zic….mergem?”

Cu greu am pornit la drum şi nici nu am ajuns la destinaţie. Ne-am oprint într-o altă vale; pe şoseaua Mihai Bravu.

O parte de stradă părea încă înţepenită prin 1999, cu tarabe întinse la vedere, cât mai diferite, dar la fel. Cu plăci ceramice urâte sau potrivit de urâte şi vânzătoare cu unghii verzi-albastre şi privire plictisită.

Eu îmi târam papucii pe fiecare model de pardoseală şi ochii pe fiecare raft expus abuziv pe trotuar.

Bineînţeles că nu îmi plăcea nimic. Nici nu mai ştiam ce îmi place.

Bej? Parcă îmi plăcea bejul? Hmm?!

Şi dintr-o dată timpul s-a oprit în loc. Ochii mei s-au concentrat mai puternic decât ştiam că e posibil. Norii s-au deschis şi au apărut cele mai faine plăci hexagonale din Univers. Haha! Chiar aşa a părut momentul la vremea aia.

Câteva zile mai târziu călcam în târlici pe minunăţia de pardoseală.

Şi da, eu port târlici. Zilnic. Şi-s mândră :)

Tutoriale DIY

Diy: last minute wreath

December 21, 2017

Anul ăsta petrecem sărbătorile acasă la noi. E primul Crăciun aici (yeey!!) şi am decorat aproape tot ce mi-a ieşit în cale. Vreţi să vedeţi? Okey dokey, vă arăt în weekend.

Azi mi-a picat în faţa ochilor uşa de la intrare. Ultimul detaliu. Pentru că nu voiam o coroniţă pe care să o dau jos săptămâna viitoare şi nici una care îţi sare în ochi din capătul străzii, am improvizat.

Am înşfăcat o bucată dintr-un brad vechi (cât mine de vechi), am ciufulit-o bine şi am început să o modelez. Iniţial am aşezat-o pe un gherghef, dar mi s-a făcut milă de el, aşa că l-am cruţat :)

După ce am obţinut un cerc uniform (cât s-a putut), am decupat petale din fetru alb şi le-am cusut de coroniţă. Am mai folosit şi o floare din pânză, pentru că, între noi fie vorba, nu mi-a ieşit cu nici un chip.

Sub floare am înnodat sfoară albă, iar la capăt i-am agăţat biluţe din lemn.

Pierde-iarnă, după cum am botezat-o, poate sta agăţată în prag până în martie. Nu spune nimic despre Crăciun, doar atârnă acolo festivă, aşa-i? :) 

Tutoriale DIY

DIY: din galben în galben

October 24, 2017

Câte pulovere vechi aţi înghesuit în fundul dulapului, de parcă le trimiţi către o gaură neagră ce le va transporta într-un univers paralel? Puloverul ăla pe care nu-l mai porţi pentru că e atât de strâmt încât enumeră în gura mare, imediat ce intri în cameră tot ce ai avut aseară la cină. Iar dacă, colac peste pupăză, mai e şi galben, roşu, verde, de nu-l poţi ignora, atunci la tăiere cu el!

Materiale:

  • un pulover vechi
  • puf pentru umplutură sau o pernă simplă
  • ghem pentru ciucuri
  • ac şi aţă sau maşina de cusut

Am început prin a tăia mânecile şi gulerul (de ele nu avem nevoie), apoi am cusut pe dos pătratul ce a rămas.

Într-un colţ am lăsat o parte de 5-10 cm necusută. Am întors perna pe faţă (prin bucata necusută) şi am înceut să o umplu cu cuf.

În cazul în care folosiţi o pernă gata făcută, lăsaţi necusută o latură întreagă.

După ce am umplut perna cu puf, am cusut şi bucăţica rămasă.

În final, am format ciucurii (un tutorial fain e aici) şi i-am cusut de pernă.

Am smotocit-o niţel şi gata! 

Tot ce mai trebuie acum e o cană de cafea fierbinte, o carte groasă şi câteva lumânări.

Ploaie, îţi arăt eu ţie!

Design Interior

WELCOME TO: OUR BEDROOM!

October 4, 2017

Pffiu! Încă o cameră se apropie de final; dormitorul principal. Ne-am mutat deja de mai bine de jumătate de an în căsuţă, dar încă nu e gata. Detalii se tot adună, iar atenţia mea s-a împărţit în multe direcţii. Momentan construim o magazie în care urmează să înghesuim toate sculele pentru grădină (yup! avem aşa ceva!).

Cu primul ochi pe care îl aruncaţi peste pozele astea, o să vedeţi patul; faimosul pat, pe care îl au cel puţin jumătate dintre bucureşteni, dar care mi-a plăcut de cum l-am văzut (plăcerea a fost sporită de reducerea de 60% pentru o spărtură ce nici nu se observă).

Camera asta e foarte mică aşa că, iniţial, m-am gândit să o las albă cu gândul că “pare mai mare”. Desigur, nu a fost aşa; arăta doar seacă. Mică şi seacă.

Într-o dimineaţă m-am trezit pusă pe fapte mari, aşa că am luat cea mai închisă vopsea şi m-am apucat de zugrăvit. Nu am avut un plan de la început, aşa cum nu am avut un plan pentru nici o cameră. Am lăsat spaţiul să mă ghideze şi l-am amenajat treptat, în funcţie de nevoile noastre, de cum bate lumina în diferite momente ale zilei şi de mobilierul pe care îl găseam redus prin diverse locuri.

Unul dintre pereţii camerei e vitrat aproape complet, deci vă imaginaţi cantitatea de lumină pe care a trebuit să o echilibrez prin pretele indigo. Ilustraţiile botanice sunt pictate de mine. De ce botanic? Pentru că-i musai că vedem o imagine calmă şi călduroasă înainte de culcare.

Lămpile pufoase sunt un diy, ce ar trebui să “îndulcească’ o parte din tăria albastrului; să dormim în puf, cel puţin vizual, hehe! ;)

 

Tutoriale DIY

Diy: hall bench cushion

September 5, 2017

Am mers la Ikea pentru un covor, dar ne-am întors acasă cu mobilier pentru hol. Atât de bine a fost plănuită cămăruţa asta! Primul spaţiu ce îţi apare înaintea ochilor când păşeşti la noi în casă, e fix cel pe care nu l-am gândit cam…deloc. Aşa ne-am trezit cu trei obiecte înşirate în poziţie de drepţi pe un perete al holului, iar pe celălalt se lăfăie mândru un calorifer.

Acum urmează partea mai interesantă; drege cumva înşiruirea încât să-ţi placă. Am început cu banca-pantofar, care nu te îndemna în niciun fel să te aşezi fără pernuţă, of course ;)

Materiale:

  • burete (30 x 80cm a avut al meu)
  • pânză groasă (80 x 80 cm)
  • ciucuri
  • maşina ce cusut, foarfece, ac şi aţă

  • Am măsurat şi am tăiat buretele cu un cutter pe dimensiunea şezutului băncuţei.
  • Am aşezat pânza în două şi am măsurat buretele astfel încât să intre ca într-un sac.
  • Am cusut trei laturi ale husei la maşina de cusut
  • Am îmbrăcat buretele cu husa şi am cusut şi latura rămasă, de data asta manual, fără maşina de cusut
  • În final, am cusut şi ciucurii de jur împrejurul pernei

Tot procesul a durat o oră şi ceva, timp în care ochii mi-au rămas lipiţi de serialul pe care l-am început şi nu-l mai pot lăsa nici în ruptul capului.

Fără mare efort, colţişorul ăsta a devenit locul preferat din casă, poate pentru că e nou, poate datorită cărţilor ce nu se văd în poză, dar stau înşirate pe dulap şi te îmbie să te aşezi la geam, să asculţi ploaia şi să citeşti.

Jurnal

Prima toamnă acasă

August 31, 2017

Îmi e dor de toamnă, iar asta va fi prima în care suntem mutaţi “de tot” la ţară. Chiar dacă am stat pe afară mai puţin decât am plănuit, biroul meu are vedere spre grădină, iar apusul se încheie pe verandă. Lumina îşi face loc printre frunzele nucului şi încălzeşte uşor ultimele ciorchine de roşii.

A trecut ceva vreme de când am cusut pătura de picnic pentru grădină (tutorialul e pe blogul Dariei), iar acum e timpul să construim un fire pit (dacă ştiţi cum se zice pe româneşte, vă rog să mă informaţi şi pe mine).

Merele s-au copt (în grădina vecinilor, noi încă nu avem), tărtăcuţele prind culoare, iar Dorin e în drum spre casă cu geanta plină de cuişoare, scorţişoară şi nucşoară. Am câteva idei, de data asta am chiar şi o uşă din lemn de decorat la intrare. Aşteptăm un septembrie fain, cu seri în jurul focului, frunze galbene pe verandă şi şosete din lână în picioare.

Food

Homemade granola

August 23, 2017

Puţine dimineţi încep fără omletă pe aici, dar când se întâmplă aşa, pe masă apare ceva dulce de fiecare dată. Şi cum nu sunt fan fructe, încerc să le integrez în prăjituri sau să le ascund pe fundul castronului prin cu cereale.  Sigur, nici cerealele nu îmi plac, dar şi aici am găsit soluţia: granola. Reţeta mea e foarte simplă şi are un gust chiar agreabil (pentru mine, pentru altcineva e delicioasă). :)

După ce am scos-o din cuptor şi s-a răcit niţel, am amestecat-o cu lapte acru şi bucăţi de pepene galben. Ba chiar i-am mai pus şi câteva frunze de mentă, să-mi păcălesc mofturoasele papile gustative.

Ingrediente:

  • 300 g fulgi de ovăz
  • 100 g fulgi de orz
  • 50 ml ulei de măsline
  • 100 ml miere
  • 50 ml apă
  • 1 linguriţă de scorţişoară
  • un praf de sare
  • 30 g seminţe (in, susan, floarea soarelui, etc)

Într-un vas încăpător am amestecat fulgii de ovăz, pe cei de orz, sarea şi scorţişoara, iar separat; mierea, apa şi uleiul. Am turnat compoziţia lichidă peste fulgi şi i-am alestecat bine.

Am aşezat amestecul într-o tavă, pe hârtie de copt, într-un strat subţire şi l-am băgat la cuptor. A stat în cuptor până când au devenit aurii şi crocante.

Am lăsat granola să se răcească, după care am aşezat-o într-un borcat din siclă unde… nu a rezistat prea mult.

Ilustratii, Jurnal

Viaţa de acasă

August 21, 2017

Au trecut şase luni de când ne-am mutat la ţară de tot. Şi da, e bine. Nu v-am scris până acum, am aşteptat să mă conving, dar cu bune şi cu rele pot să zic că-i fain.

Dimineţa cântă cocoşul, nu al nostru că nu avem încă. Seara se adud greierii. Ne-am dat seama că nu suntem lângă Bucureşti aşa cum ne convinsese preţul terenului. Suntem la ţară, departe. Primul supermarket e la cinşpe kilometri depărtare, iar drumul ăsta traversează două păduri şi un lac, cool, hă? :)

Am cheltuit o sumă infimă pe mâncare de când suntem aici. Shop&go-ul nostru e “rupe câteva roşii din grădină şi fugi în bucătărie să vezi ce poţi să faci din ele”. Dulapurile sunt pline cu făină, orez, mălai, iar legumele vin din curte sau de la vecini. Laptele e de la o văcuţă adevărată şi soseşte în fiecare vineri.

Pentru toamna asta avem planuri mari; o să împădurim două mii de metri pătraţi. Poate nu chiar pe toţi, în casă nu plantăm nimic încă. Dintr-o gasonieră betonată într-un cartier sovietic, am ajuns în natură şi ne place tare mult.

Dacă deja sună a laudă, atunci e vremea să vorbim despre minusuri, că sunt destule, oho!

Furtuna  Vântul pe aici are o putere fantastică; la o singură adiere nu mai avem curent. Nici apă (hidroforul cere curent). Nici baie (baia cere apă, iar apa curent). Nici căldură (centrala e pe gaz, dar tot vrea curent). Nici internet.

Iarba creşte, şi creşte, şi creşte într-un ritm nebun. Am început să o tundem din faţa curţii, iar cât am ajuns în spate, în faţă era la loc. Dacă te întorci cu spatele, profită de ocazie şi se înalţă până la umăr. Mă gândesc că a fost aici înaintea noastră şi încearcă să ne impresioneze. Sper să o lase mai moale cu fala că ne-a speriat destul.

Gâzele, gândacii, păianjenii (yeey!) sunt peste tot. Eu chiar aveam nevoie de câteva insecte în viaţa mea, că în ultima vreme fobia devenise mai puţin dureroasă.

Ce nu am ştiut noi (am ales să nu ştim), e că animalele vin acolo unde primesc de mâncare. Îşi aduc rudele, prietenii, duşmanii şi înching o horă pe veranda casei tale de zici că-i Crăciunul. Momentan avem şase pisici şi trei câini. Doar două sunt ale noastre.

Şi cu toate astea, zilele sunt mai lungi, mâncarea e mai gustoasă, viaţa e mai normală, mai sinceră şi mai cum trebuie să fie, zicem noi. Să ai ţărână pe sub unghii din când în când nu-i un lucru rău, iar să te uiţi pe geam să-ţi vezi doar grădina, câmpul, apoi pădurea e de nepretuit.