Jurnal

True cost of moments

July 25, 2017

M-am trezit într-un magazin cu nume pompos şi cu reduceri cât mine de mari şi rounjite. Am pornit să mai cumpăr câte ceva din nimicurile cu care mi-am umplut deja toate dulapurile din casă. Pare atât de ieftin, e păcat să nu-l iau…dar. Dar eu cos. Croiesc cu o foarfecă şi un ac cu aţă…

Într-o postură statuară îmi contemplam răzvrătirea. Nu îmi trebuie nimic. Am mai mulţi pantofi decât degete la picioare. Dintr-o bucată de lut îmi meşteresc singură bijuteriile. Mall-ul ăsta nu are nevoie de mine, iar eu am nevoie doar de timp.

Am terminat proiectul pe care l-am început şi l-am refuzat pe următorul. Azi am ales să nu fac nimic pentru cu am ales să nu consum. Ziua liberă de muncă şi de cheltuieli începe mai târziu. Ceasul tace, doar păsările cântă în grădină. Am băut cafeaua sub nuc şi am petrecut amiaza cu Maria Semple. Am inventat noi reţete cu dovlecei, pentru că deh, am cules o roabă plină. Când apune soarele şi curtea se îmbracă în galben, nimic nu e mai fascinant decât murmurul apei ce trece printre biloanele de ardei şi mirosul frunzelor de roşie. Apusul e chiar spre casa noastră, din grădină şi învăţăm să ne bucurăm de el în fiecare zi. Ba chiar nu e nimic pompos aici. E simplu. O grădină, un pahar cu limonadă, o carte şi preşul ţesut de bunica.

De când ne-am mutat am cheltuit tot mai puţin pe mâncare şi pe haine, dar ne-am rezervat mai mult timp pentru noi. Norocul a făcut să ne plimbăm prin lume şi să ne bucurăm de oameni şi de locuri, iar acum provocarea e să nu uităm de “acasă”.

Jurnal

Din grădină

July 10, 2017

De când ne-am mutat la ţară am început un joc nou. Regula e să nu uiţi că-l joci. E nevoie doar de apă, seminţe şi entuziasm, iar premiul cel mare e salata proaspătă cu roşii, usturoi şi busuioc din grădină, mâncată pe verandă într-o zi fierbinte de august.

Jocul are patru niveluri; plantarea, îngrijirea, aşteptarea şi recoltarea. Grădina noastră e la nivelul trei, doar dovleceii şi-au făcut de cap şi se înmulţesc mai repede decât îi putem mânca.

În ultima vreme am spus mai des “trebuie să copilesc (roşiile, vinetele)”, decât “trebuie să merg la cumpărături”. Şi am mai aflat câte ceva:

Dovleceii trebuie adunaţi fie că îţi trebuie, fie că nu, că altfel îmbătrâneşte vrejul.

Roşiile au nevoie de susţinere că altfel par că au petrecut prea tare noaptea trecută.

Ceapa verde trebuie călcată (O.o!!!). Exact aşa cu picioarele, să se culce…

Iar nucul trebuie bătut bine toamna, chiar dacă nu are nuci. You bastard! Îţi arăt eu ţie..

Ce nu vreţi să ştiţi e cât de mulţi dovlecei am mâncat săptămâna trecută :) Iar pentru zilele viitoare am în plan flori de dovlecei umplute cu brânză de capră şi mentă… îhî! Uite ce face grădina din om :)

Ilustratii

Adevărul nud

July 10, 2017

Ia cafeaua aia şi hai să îţi spun ceva.

Eu vorbesc, tu sorbi. Am nevoie de două urechi şi atât.

Mărturisirea e că m-am închis. Am aşteptat să înflorească grădina, să se coacă zmeura, dar sunt tot aici. E ca o cutie în care stau goală, cu ochii spre nimic şi cu frunzele, florile, ilustraţiile şi câte o gâză în jurul meu.

Câteodată pământul se învârte prea repede şi fără rost. Trece luni, apoi joi. S-a dus şi duminică. Nici nu ştiu ce am făcut luna asta. Parcă ieri a fost ianuarie. Am îmbătrânit..poate nu azi, dar mâine sigur. Voiam să-ţi spun ceva amuzant să-ţi descreţesc fruntea, dar cuvintele s-au împleticit prin volbura de pe alee şi au uitat scopul.

Sorbi mai încet că-mi uit minţile.

Le-am uitat. Acum mă gândesc la tine. Nu îţi place să mă asculţi, şi tu te gândeşti la tine. Iar ai tricoul şifonat şi cearcăne pe sub ochelari. Ţi-ai umplut pungile de sub ochi cu tot soiul de imagini adunate din zi şi acum vii să-ţi înghesui eu în urechi poveşti.

Mai bine bat covorul.

 

 

Food

baked asian green beans

July 8, 2017

Ieri, pe la prânz ne-am trezit cu un coş de fasole verde, cadou de la vecini. Aşa-i la ţară; ingredientele proaspete şi curate ca roua de dimineaţă îţi bat la uşă fără să le ceri. Şi asta e doar o mică parte, vecinii ne aduc zilnic mâncare. Roşii, zmeură, tort, bere, mâncare gătită, castraveţi muraţi..cam tot ce îi trebuie unui om. Bag de seamă că e cazul să ne mai îngrăşăm, că altfel îi îngrijorăm pe bieţii oameni, şi aşa prea ospitalieri din fire. Dacă v-am făcut poftă, hai la ţară :)

Dacă nu, hai să vă zic ce au păţit păstăile, poate vă fac ele poftă.

Ingrediente:

  • 2-3 mâini de fasole verde
  • câţiva căţei de usturoi (eu am pus şase că n-am planuri pentru diseară)
  • 2 linguri cu ulei de măsline
  • 2-3 morcovi
  • 2 linguri de susan, caju, seminţe de in sau orice seminţe aveţi pe acasă
  • sos de soia
  • jumătate de lămâie
  • opţional: fish fingers

Întâi am spălat bine fasolea, după care am curăţat-o de capetele tari şi am pus-o la fiert. Sunt suficiente câteva clocote.

Între timp am pregătit tăvile (am folosit două tăvi mici, câte una pentru fiecare porţie). Am strivit căţeii de usturoi, i-am aşezat pe fundul vasului şi i-am stropit cu ulei de măsline.

Am aşezat în tavă fasolea scursă de apă şi morcovii curăţaţi. I-am stropit şi pe ei cu puţin ulei (vă recomand un spary, în felul ăsta nu scapi mai mult decât vrei şi mâncarea nu devine prea uleioasă), apoi am presărat seminţele de susan şi un praf de sare.

Le-am lăsat în cuptor aproximativ 35 de minute la 180 de grade. Trebuie să testaţi păstăile să fie moi şi cremoase în interior, dar uşor crocante pe afară.

În final am adăugat bucăţile de peşte şi am stropit totul cu sos de soia şi lămâie.

 

Mâncarea asta e în top zece cele mai bune pe care le-am mâncat eu şi, partea interesantă e că…mie nu îmi plăceau păstăile. Până azi, se pare.

Ştiu că nu am mai scris pe blog de 27 de ani, dar reţeta asta trebuia scrisă :)

Enjoy, dears!

Tutoriale DIY

diy: Rattan bag

June 21, 2017

Vai de când nu am mai trecut pe aici..aproape că am uitat adresa. Îmi e şi ruşine să sosesc acum, după o lună întreagă şi să vă zic că am avut treabă. Dar mai bine vă arăt, bucată cu bucată, tot ce am meşterit. Casa e aproape gata. Arată fain, zic eu, dar cum e în natura noastră să ne sabotăm fericirea, toate gândurile mele se învârtesc în jurul grădinii. Buruienile sunt cât mine de înalte şi nu le mai fac faţă. Poate că 2000 de metri pătraţi de curte nu au fost o idee aşa strălucită.. :) Ooops!

De curând am început o curăţenie-aruncare prin lucrurile vechi (I suck at it!). Nu reuşesc să mă despart de nimic, tocmai pentru că mă uit la ele şi deja le văd într-o nouă formă de care mă îndrăgostec pe loc. Aşa a fost şi cu geanta asta din răchită.

Reţeta e simplă şi arată aşa:

  • i-am tăiat floarea
  • i-am cusut în locul ei un pompon
  • i-am mai adăugat un rând de ciucuri pe margine

Şi am purtat-o mândră foc :)

 

Tutoriale DIY

Pinboard diy

June 1, 2017

Ne-am aşezat în cuibul nostru, amenajăm, vopsim, restaurăm. Avem vopsea şi în dinţi, dar e perfect. De un an aşteptăm momentul ăsta şi a sosit. Biroul meu e aproape gata. Ador pata asta galbenă numită scaun şi lumina e perfectă la orice oră. Se pare că m-am acomodat deja :)

Am adus o parte dintre lucrurile pe care le aveam în garsonieră şi le-am dat o faţă nouă. Pinboard-ul a fost iniţial bej, apoi l-am vopsit negru, iar acum e albastru/auriu.

Am folosit:

  • un panou din plută
  • bandă adezivă de hârtie
  • trei tuburi cu vopsea (alb, albastru, auriu) asta a fost alegerea mea, dar go crazy ;)

Întâi am vopsit în alb tot pinboard-ul.

După ce s-a uscat complet, am lipit banda adezivă în “V” şi pe rama dreptunghiului.

Am vopsit interiorul cu albastru şi cu auriu. Am lăsat vopseaua să se usuce complet.

Nu săriţi peste timpul de uscare pentru că o să se desprindă banda cu vopsea cu tot, ştiu sigur, am încercat :D

În final, am curăţat scotch-ul şi am agăţat panoul deasupra biroului.

Să înceapă organizarea, hihi!

P.s: Cum se numeşte un pinboard în română? Panou din plută e prea general, iar avizier nu e o opţiune (ahh, the memories!) :))

Food

peanut butter banana brownies

May 9, 2017

Cumva m-am ales cu un borcan cu unt de arahide în frigider, pe care am amânat să-l încerc la gândul că nu sunt mare fan. Aşa fac de fiecare dată cu aromele noi; amân să le încerc, îmi setez în minte refuzul şi apoi sunt uimită de ele şi nu le mai pot lăsa.

Săptămânile astea, totul e cu unt de arahide. Negresă, fulgi de ovăz, smoothie, era să pun şi în ciorbă, dar m-a oprit Dorin la timp :)

Aa. Şi să nu uit, în caz că are importanţă (după ce construieşti o casă, fiecare leu contează, grr…!), reţeta asta costă super puţin.

Ingrediente:

  • 2 căni cu făină
  • 1  cană cu zahăr
  • 1 cană cu lapte
  • 2 ouă
  • un plic cu praf de copt
  • 1/3 cană cu ulei
  • 4 linguri de cacao
  • 4 linguri de unt de arahide
  • 1 banană
  • câteva nuci
  • un praf de sare
  • hârtie de copt

Întâi am pornit cuptorul la 150 de grade, că negresa-i gata cât ai zice numaidecât.

Am mixat ouăle cu zahărul până când am obţinut o cremă. Peste ele am adăugat uleiul, laptele şi le-am amestecat uşor. Am adăugat făina, praful de copt, lingurile de cacao, sarea şi untul de arahide.

Le-am mixat bine până când am obţinut, iarăşi o cremă. Am tapetat o tavă cu hârtie de copt şi am turnat jumătate din compoziţie în tavă. Am tăiat banana felii şi am aşezat-o în tavă, după care am turnat uşor şi restul de compoziţie. În felul ăsta feliile de banană rămân la mijlocul negresei, nu deasupra.

Peste ea am presărat nucile şi am băgat-o la cuptor, unde a stat 30 de minute.

E rapidă, ieftină şi merge bine cu dimineţi ploioase şi cafea :) Enjoy!

Tutoriale DIY

Diy: Bath rug

April 21, 2017

Asta e punctul în care începe să devină tot mai plăcut. Munca grea se apropie de sfârşit, iar de acum urmează doar proiectele faine. Fără ciment în coc, fără mâini crăpate de şmirghel :)

Baia îşi aşteaptă culoarea. Baza e albă, iar ilustraţia de pe perete nu e încă gata. Mintea mea i-a conturat un plan botanic tare, dar rămâne de văzut cum o să iasă. Deocamdată să ne vedem de tălpile noastre îngheţate.

Pentru un covor pictat aveţi nevoie de o cafea fierbinte şi muzică bună. Pe lângă astea ar mai fi şi:

  • un covor simplu ţesut
  • vopsea pentru textile
  • o maşină de călcat

Întâi schiţaţi cu creionul modelul, apoi desenaţi-l cu markerul sau cu o pensulă subţire.

Lăsaţi desenul o oră să se usuce, după care călcaţi-l cu maşina setată la termeratură medie, fără abur sau apă.

Gata!

Cine mai are aşa un covor?! Nimeni, că nu poţi brodi două la fel nici dacă vrei :)

Places, Travel

Frunză verde

April 17, 2017

Încă două vorbe despre Sicilia. Nu, nu am mers iar. Vorbim tot de februarie, zilele pe care le-am savurat ca pe o muşcătură de măr când te răpune setea. Nu mă pot sătura să revăd pozele de astă iarnă. Uite peste ce soare mângâios am dat. Şi ce verde aprins. Şi cu ce păr ciufulit m-am plimbat prin tot oraşul :)

Cu cât se întinde uscăciunea mai mult timp, cu atât mai mare e pofta de verde crud. Anul ăsta am plecat în Sicilia taman pentru pomi, pentru iarbă, pentru frunze şi pentru tarabele pline. Ne-am nimerit chiar într-un “aprilie” de-al nostru.

Am pornit într-o vineri şi am petrecut weekend-ul în paişpe, după care am rămas doar doi. Bagajul pentru nouă zile mi-a încăput într-un rucsac marocan. Jumătate vechi, câteva împrumutate şi două-trei haine noi, am înghesuit acolo şi aparatul foto, şi câteva napolitane pentru zile negre.

Într-o după-amiază am rămas singuri în grădina botanică, cât timp sicilienii îşi vedeau de treburi prin oraş. Am ales o bancă însorită unde am terminat ultimele roşii din rucsac şi bucata de pecorino, după care ne-am plimbat printre cactuşi.

Am pozat lumina, frunzele şi pe mine îmbrăcată cu ce mai aveam curat prin rucsac, la finalul vacanţei :)

Food

Quiche cu loboda, leurdă şi branză de capră

March 21, 2017

Dacă tot e vremea verdeţurilor de primăvară, m-am pus pe treabă. Ştiam de ciorbă de lobodă, dar cam atât. O plantă pe care ştiu să o gătesc într-un singur fel…ruşine. Pai de ce când are o aromă atât de faină şi o culoare de-ţi vine să ţi-o agăţi în piept?!

După o scotoceală prin frigider am dat peste o bucată zdravănă de brânză de capră, o legătură de leurdă şi câteva măsline care au ţinut morţiş să vadă cu ochii lor loboda adusă de la piaţă. Şi să vezi potriveală când le-am pus lângă un pahar de ayran cu mentă :)

Ingrediente:

Pentru compoziţie:

  • 300 g de brânză de capră
  • 3 legături de lobodă
  • o legătură de leurdă
  • 3 ouă
  • o mână de măsline

Pentru aluat:

  • 100 g de unt
  • 250 g de făină
  • un ou
  • un praf de sare

Mi-am pus şorţul şi m-am apucat de aluat. Prima dată am amestecat toate ingredientele (untul fărmiţat cu furculiţa, făina cernută, oul şi sarea), am frământat aluatul obţinut şi l-am lăsat să se odihnească în frigider.

Cât timp aluatul e la frigider, am tocat leuda şi loboda. Am spart ouăle într-un castron şi le-am bătut bine. Peste ele am adăugat brânza rasă, leurda şi loboda. Am amestecat bine compoziţia şi m-am întors la prepararea aluatului.

Am întins mingea de cocă şi am aşezat-o în tavă apăsând-o cu degetele până când a luat forma vasului. Am băgat-o în cuptor timp de 15 minute la foc mic, după care am scos-o, i-am pus umplutura şi decorul de măsline şi am băgat-o la loc. De data asta a stat aproape jumătate de oră la 180 de grade. E gata când începe să se rumenească.

Trebuie să mă credeţi pe cuvânt că e mai bună decât pare :)