Jurnal, Places

O găină, două, trei

April 19, 2015

Mă agățam de fusta bunicii, plângeam până mi se înfundau urechile, mă ascundeam sub masa din sufragerie și, câteodată, încercam să conving alți copii să meargă la București în locul meu. Cam așa era fiecare sfârșit de vacanță. Nu mi-a plăcut deloc orașul. Era prea mare și prea aglomerat pentru mine. Asta era atunci.

Acum e exact la fel. Nu mă mai ascund după fusta bunicii (asta ar fi ciudat, hehe!). Nu mă mai împinge nimeni în mașină, dar nu îmi vine să plec cu niciun chip.

Săptămâna asta mi-am făcut timp de plimbare. L-am luat pe Oslo și am plecat la țară. Nu e o idee bună să conduci cu pisica liberă pe lângă tine. Asta am învățat :)Processed with VSCOcam with f2 preset

Partea amuzantă e că mereu când ajung acolo, chiar dacă toți sunt ocupați, nimeni nu mai face nimic. Se opresc din treabă și se țin după mine cu ospitalități exagerate. Câteodată vin și vecinii să mă vadă, sunt un specimen de care toți sunt curioși. Vineri a venit o băbuță nouă (nouă pentru mine, ea era veche de vreo 80 de ani). Aparent era bine informată, dar tot m-a studiat cu ochelarii de citit. Ei sunt convinși că noi, oamenii de la oraș, nu avem oasele normal dezvoltate, musculatură pe ele și cred că, piele noastră albă se arde și în aprilie. Din cauza asta nu m-au lăsat să fac nimic, și le era frică să nu mă topesc dacă mă așezam două minute la soare.

Apogeul insolenței e când afirmi că vrei să te muți la țară. “Ce să faci tu la țară?!”  Bunicul a râs cu lacrimi, iar bunica și-a întins toate ridurile de pe frunte de mirare.

dianadragne.ro-latara00dianadragne.ro-latara2 dianadragne.ro-latara5 dianadragne.ro-latara07

Trei zile acolo par cât două săptămâni aici. A fost timp destul să facem un picnic, să plantăm broccoli și să o învăț pe bunica să facă pancakes. Oricât s-ar mira, eu tot o să mă mut la țară! Nu poți să treci prin viață fără două, trei găini :)

dianadragne.ro-latara9

 

You Might Also Like

No Comments

Leave a Reply