Jurnal, Places

Nyköping: Doza de rece

February 28, 2017

Prin noiembrie visam la zăpadă şi am marcat-o în calendar pentru februarie. Ce nu ştiam noi atunci era că în februarie o să visăm la primăvară deja şi că iarna suedeză nu e neapărat albă. Dar am zburat către nord, pentru trei zile de fika şi plimbări prin pădure.

În Nyköping nămeţii erau pe ducă, dar lacurile erau încă îngheţate. Chiar lângă cetate, un nene valsa cu patinele în picioare pe pojghiţa lucioasă dintre dealuri. Am sărit într-acolo şi i-am ocupat spaţiul cu chicotelile şi zecile cadre în care părea că vrea să apară.

Ne-am încălzit maxilarele amorţite de ger într-o cafenea cu bătrâni şi supă de peşte demenţială. O bătrână îşi mânca tacticoasă salata în spatele meu. Avea părul alb şi creţ, ochii verzi şi haine înflorate. La câteva minute îi mai aruncam câte o privire pe după umăr, îmi era imposibil să mă abţin, parcă mă vedeam pe mine peste ceva vreme. Şi de aici în mintea mea a pornit un râu de gânduri: “pe unde o să fiu la vârsta ei…”, “o să mai am voie să beau cafea? Dacă nu o să mai am voie să beau cafea?!”, până când Sabina s-a mutat la soare să-şi pozeze prăjitura. Era musai să-mi bag nasul în compoziţia ei.

Căsuţele roşii şi galbene m-au dus cu gândul la o poveste nescrisă încă. E vorba de o insulă în care ploaia e colorată şi pătează tot ce atinge. Oamenii se ascund când se adună norii, doar cireada de pe coastă e prinsă mereu de câte o furtună, iar văcuţele rămân pătate, cu toată încercarea sătenilor de a le scăpa de culoare. Gata, văd deja şi ilustaţiile! Mi-am promis că anul ăsta o să scriu o cărticică pentru copii, dar am nevoie de limonadă pe verandă şi de grade mari şi grase în termometru.  :)

Plimbarea prin Nyköping s-a încheiat seara, când am moţăit în autobuzul care ne-a lăsat în pădure. Gazdele noastre ne aşteptau, iar căsuţa din poveşti era pregătită de oaspeţi.

You Might Also Like

No Comments

Leave a Reply