Jurnal

Jurnal de şantier

July 15, 2016

De trei ori m-am simţit vinovată pentru ce fac şi tot de trei ori pentru ce nu fac. Vara asta e cu susul în jos, cu nasul în cutiile din carton în care îmi stau împachetate toate hainele de când m-am mutat la ai mei.

Să încep cu ce nu fac. Nu vă mai povestesc nimic, nu vă mai pozez nimic şi nu mai meşteresc nimic. Pictez, dar nimic altceva. Au intrat zilele în sac, sacul s-a strâns la gură, orele înghesuit una într-alta şi am rămas fără timp în plus.

Momentan construim. Cu asta ne-am ocupat toată primăvara, acum vara şi cine ştie cât o să mai fie. Mai jos v-am ataşat cele mai urâte poze de până acum, dar cele mai frumoase, cumva.

Vreţi câteva cifre şi o concluzie de jumătate de drum? Concluzia e prima: Merită! Merită din plin să construieşti. Dacă vă bate gândul să vă mutaţi la ţară, nu-l lăsaţi să vă lovească prea tare şi hai ;)

Trenul de la noi din sat face juma’de oră până în Gara de Nord. Nu fac reclamă satului, dar nu m-ar deranja să am vecini faini :D

Căsuţa noastră are o fundaţie zdravănă, pereţi, scară interioară şi placă peste parter. Urmează mansarda în trei săptămâni. (Omg!! avem scară interioară! toată viaţa am visat la una şi acum există!)

De ce am ales cărămidă? Noi suntem mari iubitori ai lemnului, dar după lungi negocieri şi calcule am ales cărămida. Joburile noastre nu sunt stabile. Eu şi Dorin suntem freelanceri şi nu ştim dacă vom rămâne pe aici o viaţă întreagă. Pe la noi casele din lemn nu sunt atât de bine primite, iar în cazul în care vom fi nevoiţi să ne mutăm, vom putea vinde căsuţa destul de uşor, zicem noi.

Am şi câteva cifre parţiale; curtea are 1880 de metri pătraţi, e în sat, între case şi a costat 7000 de euro. Utilităţile sunt toate la poartă.

Amprenta la sol a clădirii e de 90 de metri pătraţi şi a costat până acum 11 000 de euro. Ştiu că mai urmează destul, dar de restul o să ne ocupăm chiar cu mâinile noastre, în timp. Costurile nu sunt aşa mari cum par înainte să te apuci. Bugetul total e de 30 000 de euro, cât o garsonieră în Bucureşti.

Poate vă întrebaţi de unde avem banii. Am vândut garsoniera moştenită de la un bunic, peste care am adăugat câteva economii. La început a părut mai complicat, dar nu e chiar aşa, iar dacă noi am făcut faţă, face oricine :)

O să vă ţin la curent cu noutăţile şi sper să vă placă proiectul nostru.

20160608_130243 20160627_13130420160711_07482120160711_075000

Să îmi scuzaţi lipsa de diy-uri şi ploaia de cifre, dar nu puteam să nu împărtăşesc cu voi jurnalul meu de şantier.

Să aveţi un weekend răcoros!

You Might Also Like

2 Comments

  • Reply Gabriela July 16, 2016 at 11:55 am

    Eu as vrea sa stiu denumirea satului, poate ne mutam noi langa voi :)

    • Reply Diana July 16, 2016 at 3:29 pm

      Hihi, mă bucur să aud asta. Poienarii Burchii e satul, primul din Prahova :)

    Leave a Reply