Jurnal

Mirosul de “nu pleca”

January 21, 2015

În dimineața asta toată casă era inundată de un miros de “nu pleca”. Era o combinație de aromă subtilă de cafea, lumină palidă, amestecate în 24 de grade. Patul era nefăcut și pisica încă dormea.

Ăla e un moment de “nu pleca”, în care îți trec prin fața ochilor toate motivele pentru care te-ai apuca să cultivi micșunele în loc să mergi la facultate. Flash-uri din ce în ce mai multe mi-au străbătut mintea, în timp ce mă încălțăm. Bine ar fi dacă s-ar opri timpul în loc, să mai dorm 3-4 ore/zile/luni.

Mi-am adus aminte de grădiniță. Am fost la cea mai rea din lume. Mă trezeam de la patru dimineață și tata considera că era necesar să mă spele cu apă rece pe față (să mă învioreze, cică!). Pe drum, diferența de lungime a picioarelor mă făcea să zbor pe lângă el, agățată de o mână. La grădiniță trebuia să bem ceai (încă mai am traume cu ceai fierbinte în cană de fier).

Uite așa, în drum spre metrou, mă scutur de mirosul de “nu pleca” și mă bucur de cănile din porțelan :)

 

You Might Also Like