Jurnal

Așa a fost.

December 31, 2015

Când mă uit în urmă la 2015, îl văd cu un mare semn de întrebare. A început cu o porție de cartofi prăjiți și cu un film văzut printre gene, în pijamale. În ianuarie trecut aveam planuri și idei pe care eram sigură (foarte sigură!) că o să le pun în practică în 2015, dar nu s-a întâmplat. Chiar și așa, am câteva lucruri SuperDuper! Deci, the goodies:

  • Am cumpărat terenul (trebuie să fie articulat). Am pus semințe de căsuță și la primăvară sper să răsară.
  • Ne-am plimbat în lung (din Olanda până în Maroc) și în lat (din Insulele Azore până în Japonia). Wow!
  • L-am scornit pe Gămălie și mi-am găurit toate degetele cosând jucării pe care nu mă îndur să le mai dau.
  • Ne-am ales cu cei mai cei vecini. S-au mutat la două străzi distanță și ne aprovizionează cu mâncare gătită, prăjituri calde și sunt disponibili la orice oră (chiar la ORICE oră). De părinții mei e vorba, să nu vă faceți alte idei. S-au mutat de la 3268 de km chiar lângă noi.

Pe lângă ele trebuie să le menționez aici și pe urâtele care s-au pus contra. E un șir de evenimente sarcastice, care s-au luat de mânuțe și s-au rostogolit prin viețile noastre din ianuarie până acum. Le-am pus la zid într-o listă, să râdeți și voi de ele, că și ele au râs de mine destul:

  • Acte, hârtii și dosare. A, sigur! Statul al coadă, ptiu, ce urât e!
  • Așteptările prea mari trebuie înțepate cu un ac ascuțit să de dezumfle de tot, apoi le bagi în buzunar și uiți de ele.
  • Nota 2 pentru munca în echipă. Și scriu asta cu un nod în gât, dar e adevărul rece și urât.

Gata, gata! Știu că abia așteptați să fugiți la petrecerea aia, oriunde ar fi ea.

Class dismissed! 

 

 

You Might Also Like

No Comments

Leave a Reply