Food art

Cherry Vanilla Chia Seed Jam

February 6, 2017

Mic dejun şi cină. Aşa au arătat pentru mine cele două mese. S-a împlinit un an de când mă lupt cu refluxul gastric (dar îi arăt eu lui, ha!) şi a fost nevoie să renunţ la o listă luuungă de alimente, toate delicioase, cum altfel?! Printre ele e şi gemul, desertul copilăriei. Preferatul meu, pe atunci era cel de prune cu nuci, întins bine pe o felie de pâine frământată de bunica şi mâncat pe sub mustăţile de lapte proaspăt.

Acum mi l-au interzis, dar i-am dat de cap. După câteva experimente nereuşite, am descoperit prietenia dintre esofagita mea şi seminţele chia. Nici cu zahărul nu mă împac, aşa că l-am schimbat cu un borcan de miere.

Ingrediente:

  • 300 de grame de cireşe congelate
  • 200 de grame de afine congelate
  • o păstaie de vanilie
  • 4 linguri de miere
  • 2 linguri de seminţe de chia

Întâi am pus fructele într-o cratiţă, la foc mic şi le-am lăsat să se decongeleze în voie. Apoi le-am lăsat să fiarbă cinci minute şi le-am stins focul. În stadiul ăsta, compoziţia e destul de lichidă. Când s-a răcit sosul de fructe, am adăugat mierea, seminţele din păstaia de vanilie şi seminţele de chia. Le-am amestecat bine şi le-am pus în borcane. În câteva ore, sosul lichid, se va închega şi va fi perfect de întins pe pâine.

Seminţele de chia îşi fac magia :)

Nu vă pot garanta că rezistă mult în cămară, dar două, trei zile în frigider sunt numai bune. Tot procesul durează 30 de minute, aşa că nu e nevoie să-l pregătiţi în cantităţi mari. Iar dacă aveţi probleme cu refluxul, please try this! E incredibil de alcalin.

Diy: Ştampile

January 17, 2017

Zilele trecute mâinile îmi erau pline de lut, biroul era ascuns sub mulţimea de plicuri, hârtii de împachetat şi bandă colorată, iar cocul din creştetul capului cerea insistent o pieptănare. Nu am mai ţinut numărul cafelelor, dar ştiu sigur câte guri de apă pentru acuarele am luat: trei mari şi late. Mai că începe să îmi placă cele de la Combinatul fondului plastic; au o tentă acrişoară :)

Când sunt gata toate comenzile, se dezlănţuie apocalipsa (expedierea coletelor). Nu reuşesc să desluşesc iţele complicate ale Poştei Române. De fiecare dată mă simt ca într-o zi de luni ploioasă, cu test la matematică. “Expeditor sus, destinatar jos.. dom’şoară!” e singurul vers, din poezia pe care creierul meu nu reuşeşte să o memoreze. Ramburs, neramburs, recomandată, sau simplă, cartonaş verde, cartonaş alb,…cartonaş roşu pentru cea mai mare uitucă.

Dar înainte de asta e altceva: dulcele moment al împachetării. Treaba asta e cel mai plăcut lucru. Pe masă mă aşteaptă hârtie colorată adusă din Japonia, fundiţe, markere, aproape tot, mai puţin ştampile. Nu ştiu cum se face de nu am avut până acum, dar a sosit vremea să îmi fac câteva.

Materiale:

  • o gumă de şters
  • cutter
  • un creion
  • vopsea pe bază de apă (tempera sau acrilice)

stampsÎntâi am tăiat guma în mai multe bucăţi (depinde cât e de mare). Am desenat cu creionul forma pe care voiam să o ştanţez pe plicuri. Încercaţi forme cât mai simple şi clare.

Pasul următor a fost să decupez uşor fundalul desenului, urmând conturul acestuia. Cu cât cutterul e mai mic, cu atât e mai uşor de manevrat.

După ce aţi terminat de decupat, vopsiţi ştampila cu o pensulă sau înmuiaţi-o în vopseaua aşezată pe o farfurie.

În zece minute ştampilele sunt gata!
stamps1DSC_0027DSC_0025DSC_0020

Poate încercaţi mâine la birou. Sigur o să treacă timpul mai repede, iar şeful o să fie tare mândru dacă îi arătaţi noua jucărie :)

Spor la joacă, dragilor!

Jurnal

Inspiring people: Nicomade

January 17, 2017

Momentele alea de “nu fac nimic bine”, “nu îmi mai place nimic din ce fac”, urmate de “ar trebui să renunţ”, au tot bătut la uşa mea în ultima vreme. Cred că vin în vizită şi pe la voi din când în când, sau poate aşa sunt eu, îmi place să-mi sabotez proiectele cu afurisita asta de neîncredere.

Anul ăsta, prin noiembrie, chiar după ce au căzut toate frunzele, iar soarele s-a mutat în altă emisferă, a sosit şi în spinarea mea un nor negru. Nu a zăbovit prea mult pentru că a fost alungat de Revista Atelierul (you cool ppl!), care m-a invitat la “Noaptea albă e creatorilor şi designerilor de produs”. Acolo m-a lovit inspiraţia: “2017 o să fie anul în care îmi organizez treburile. It’s a promise!” mi-am şoptit eu în gând. Ilustraţii, păpuşi, jucării, o să le adun pe toate într-un singur loc. Primul pas e să le meşteresc, împreună cu un priceput în domeniul ăsta, o căsuţă virtuală (chiar aştept mesaje dacă ştiţi pe cineva).

Tot acolo am dat peste câţiva oameni foarte faini. Printre ei e şi Nico, creatoarea portretelor din lut polimeric, care îţi zugrăvesc un zâmbet pe buze cât ai zice peşte. Sau căţel, sau pisică. Sau ce vrei tu, ea poate face orice.

Ideea a pornit în 2010, când Nico a început să şi modeleze propriile bijuterii, aşa cum porneşte orice idee faină, întâi pentru tine, apoi pentru ceilalţi. Toată treaba a prin contur în timp, au apărut întâi clienţii curioşi, care i-au devenit fideli, apoi prieteni. În prezent lutul polimeric e pasiunea, dar totodată jobul ei. Am dat peste o poveste frumoasă, modelată în culori, cu pasiune şi perseverenţă, într-un colţişor de casă.

La începutul lui 2017 ăsta friguros, ne-am întâlnit la o cafea şi la poveşti. A fost genul ăla de întâlnire de la care nu îţi mai vine să pleci şi simţi că ţi-o ia gura pe dinainte, de nu te mai poţi opri din vorbit cu un om pe care îl vezi pentru a doua oară.

Pe Nico o găsiţi aici, în atelierul de modelat amintiri care să-ţi facă ziua mai frumoasă :)

nicoleta_stoian atelierul_nicomade_28 nicomade_11 tablou_mama_copiii_pasiunile_1wm

Food art

Baked falafel

January 1, 2017

Cum să încep anul altfel decât înfăşurată în şorţul brodat şi cu gândul la mâncare. Pe lângă asta, de cinci zile sunt vegetariană (yeey!) şi a venit vremea să las boabele de năut să se rostogolească prin bucătărie, să intre în vorbă cu ceapa verde şi cu usturoiul şi să meargă împreună în blender.

Reţeta e tare simplă şi îţi ia doar 30 de minute, iar chifteluţele de năut sunt perfecte în salată şi sandvişuri.

Ingrediente:

  • 300 de grame de năut uscat
  • o legătură mică de ceapă verde
  • 2 legături de pătrunjel
  • 4 căţei de usturoi
  • 4 linguri de făină
  • 4-5 linguri de ulei de măsline
  • sare, piper şi fulgi de chili

Năutul trebuie pus la hidratat cu o seară înainte, timp în care să îi schimbaţi apa măcar o dată.

A doua zi începe prepararea propriu-zisă. Puneţi în blender, pe rând, câte 4-5 linguri de boabe de năut şi mixaţi până când devine o pastă. Mai uşor e cu un blender de mână.

Când năutul s-a transformat în pastă, adăugaţi restul ingredientelor şi mixaţi bine. Cu mâinile unse cu ulei, formaţi chifteluţele şi aşezaţi-le într-o tavă tapetată cu hârtie de copt.

Băgaţi-le în cuptorul încins la 180 de grade, unde vor sta 10-15 minute.

Când sunt gata, aşezaţi-le pe o farfurie să se odihnească, apoi scăldaţi-le în sos de iaurt cu sumac sau împrăştiaţi-le prin salata cu porumb şi sos de rodii. Credeţi-mă pe cuvânt! ;)

aa1a4

Tutoriale DIY

Golden thrifted bag

December 29, 2016

Am găsit-o abandonată lângă un coş de gunoi. Zăcea agăţată de gard, supărată nevoie mare. Câteva zgârieturi, o cataramă stricată, dar în mare parte bătrâna doamnă era încă în stare bună.

Am invitat-o în casă la un ceai. I-am făcut o baie şi am uns-o cu ulei. Romantic, ştiu!

Azi a primt şi o schimbare de look. M-am gândit să-i adaug auriu, dar în acelaşi timp să-i păstrez aspectul vintage. I-am evidenţiat modelul pe care îl avea deja şi i-am redat prospeţimea pielii. Am gătit-o cu trei ciucuri şi e gata de scos în lume.

Materiale:

  • o geantă veche
  • ulei (de măsline, de floarea soarelui, de argan sau de ce vreţi voi)
  • vopsea pentru piele (auriu)
  • aţă groasă pentru ciucuri
  • foarfecă şi scotch de hârtie

dsc_0002

Primul lucru ce trebuie făcut e îngrijirea pielii. După ce am curăţat-o, am uns-o cu ulei, cu o cârpă moale de bumbac şi am lăsat-o câteva ore bune să-l absoarbă.

Cu un scotch de hârtie am delimitat forma pe care urma să o vopsesc de cea simplă. Grijă mare la colţuri şi îmbinări. Apăsaţi cu unghia pe contur, pentru a vă asigura că e lipit bine şi că nu va intră vopseaua pe sub el.

Ciucurii se pot cumpăra şi gata făcuţi, dar îi puteţi meşteri pe degete numaidecât. Eu i-am făcut în cinci minute. Am înşirat aţa cât mai groasă şi i-am legat chiar în mijloc. Am tăiat exact în locul degetelor şi am ajustat cu foarfeca firele mai lungi.

Am prins ciucurii de o margine a gentuţei şi gata! :)

untited-13221

Data viitoare câd vedeţi ceva părăsit, îndrăzniţi! Haha! Vai câte comori aruncă oamenii :)

Tutoriale DIY

Diy: Ring cones

December 26, 2016

De când am descoperit lutul polimeric, nu am mai făcut nimic altceva. Am încercat tot ce se putea şi m-am ataşat atât de tare de el, încât maşina de cusut e albastră de gelozie :)

După ce am făcut conurile şi a venit momentul să le pozez, mi-am dat seama că am foarte puţine inele. Cu toate astea îmi place să le ţin organizate. Cerceii au cutia lor, broşele stau agăţate de o bucată de pânză brodată, iar inelele sunt înşirate pe cele trei conuri. De curând am experimentat şi câteva farfurioare pentru accesorii şi chei, tot din lut, dar asta e altă poveste pentru altă zi; acum să meşterim conuri :)

Materiale:

Înainte de a vă lua alura de Colibaba, luaţi un bol cu apă să vă stea alături şi umeziţi-vă mâinile. Pasta de modelaj e destul de uşor de prelucrat, dar e nevoie de atenţie şi răbdare.

Când conurile au prins contur, aşezaţi-le într-o tavă, pe hârtie de copt şi lăsaţi-le la uscat cel puţin o zi.

După ce s-au uscat complet (când sunt albe, fără pete mai închise), cu un şmirghel fin neteziţi suprafeţele şi înlăturaţi denivelările.

Pictaţi-le după cum vă place şi lăsaţi-le iar la uscat.

În final, le veţi lăcui cu atenţie. Să nu frecaţi cu pensula în câte un punct, că rămâneţi fără model. Acum le mai lăsăm la uscat câteva ore şi gata :)

56dsc_0008 21dsc_0036

Toată treaba pare mai lungă şi mai complicată decât e de fapt. Faceţi-vă curaj şi hai la modelat :)

Jurnal

Have yourself a merry little Christmas!

December 25, 2016

Cu soare, cu ger, cu prăjituri în cafea, cu zâmbetul în toate colţurile gurii şi cu gânduri bune în minte, aşa au început sărbătorile anul ăsta. M-au prins fără coroniţa pe care plănuiesc din noiembrie să o agăţ de uşa cea nouă şi fără prea multă beteală. Ba chiar deloc.

Crăciunul ăsta a venit din mers, fără pregătiri, dar cu o mâţă somnoroasă în braţe şi o carte faină pe noptieră. Nimic de raportat, doar o urare: la cât mai multe cafele tari şi zile cu soare! :)untitled-1

Food art

Cozonacii-s gata!

December 24, 2016

Înainte de toate, o corecţie: cozonacul e gata. Unul s-a dus :) Reţeta asta a fost transmisă din generaţie în generaţie, iar azi am reuşit să o conving pe mama să îmi mai arate o dată cum se face. Nu-i complicat, sunt eu cam uitucă.

Ştiu, ştiu: e inutil să v-o scriu acum..pff, cine mai face cozonac în Ajun?! Dar nu m-am putut abţine. E musai să vedeţi ce bunătăţi am scos din cuptor, şi poate la anul vă încumetaţi să încercaţi conzonacul meu cu ciocolată şi portocale.

P.s: să nu râdeţi de mine prea tare :)

Ingrediente:

  • 1 kg de făină
  • 0,5 litri de lapte
  • 350 de grame de zahăr
  • 5 gălbenuşuri
  • 100 de grame de unt
  • un praf de sare
  • 2 portocale
  • 50 de grame de drojdie proaspătă
  • o păstaie de vanilie
  • 5 linguri de cacao
  • 300 de grame de nuci

Întâi am dizolvat drojdia şi 200 de grame de zahăr în laptele călduţ şi am lăsat-o 10 minute să se odihnească. Am pus făina într-un vas şi am adăugat maiaua (ingredientele dizolvate în lapte) împreună cu 4 gălbenuşuri şi am frământat până când s-a omogenizat compoziţia.

Am adăugat untul topit, sarea, coaja rasă de la cele două portocale şi am continuat să frământ. L-am lăsat apoi 30 de minute să se odihnească şi să crească.

Între timp am făcut crema. Am amestecat nucile, cu lingurile de cacao, cu restul de 150 de grame de zahăr şi cu seminţele din păstaia de vanilie. Peste ele am turnat zeama din cele două portocale, iar compoziţia a devenit cremoasă.

Când aluatul îşi dublează volumul, îl împărţim în trei părţi egale şi le întindem pe masa tapetată cu făină, una câte una. Peste coca de un centimetru grosime întindem crema de nucă şi o rulăm. Le aşezăm în tăvi tapetate cu hârtie de copt şi le mai lăsăm la dospit încă 30-35 minute.

În final, încingem cuptorul, ungem cozonacii cu gălbenuşul rămas şi îi băgăm în cuptor, unde vor sta la foc mic până se rumenesc.

Când sunt gata, îi scotem din cuptor şi îi acoperim cu un prosop de bucătărie brodat, musai. :)

dsc_0057untitled-1 1

Reţeta asta te face să uiţi de orice dietă, de orice frică de zahăr sau de făină şi te învaţă să te bucuri de Crăciun ca înainte.

Sper că şi la voi în casă miroase a scorţişoară, a portocale, a cuişoare sau a ce vă aduce zâmbetul pe buze.

Să aveţi cel mai fain Crăciun!

Design Interior

Lemn şi lumină

December 11, 2016

Încă nu am ajuns la mobilă. Căsuţa noastră mai are de aşteptat câteva luni, dar am început căutările. Un lucru e clar: pardoseala va fi din lemn. Nu vorbesc de parchet din lemn scump, ci de o duşumea de brad  ieftină, dar faină.

În cercetările mele mi-au ieşit în cale câteva imagini pe care le salvez în minte. Căsuţa de mai jos, are o mare parte din aerul pe care mi-l doresc. Camerele sunt scăldate în lumină naturală, lemn cât cuprinde şi texturi.

I-aş mai adăuga câteva pete de culoare, un cactus mare şi poate două-trei accente orientale. :)
25-2016-jpg-1446975071-rszww1170-80 img_3811-jpg-2133619145-rszww1170-80 img_3817-jpg-1982755911-rszww1170-80 img_3876-jpg-1955911609-rszww1170-80325158-follingbogatan6-10-jpg-257062763-rszww1170-80337971-114-jpg-jpg-503876386-rszww1170-80

Foto. 

Ilustratii

Dincolo de aici

December 10, 2016

Dincolo de locul ăsta e un loc. Alt loc, şi apoi alt loc, şi apoi alt loc.

Aşa suntem noi, cei fără stare, în căutare de alt loc. Vrei să ajungi unde nu ai ajuns, iar pe drum deja visezi la alte meleaguri.  Gândul mi-a fugit printre brazi şi l-am căutat zile în şir, dar nu dau de el. S-a cocoţat pe dealuri, ţopăie prin zăpadă pe vârfurile munţilor, iar acum îşi caută o sobă lângă care să se cuibărească.

Cui îi trebuie Bucureşti în decembrie, când avem trei şiruri de munţi? Cui îi trebuie bulevarde, când avem uliţe înzăpezite pe undeva? Şi ce să faci cu brazii în casă, când afară, în spatele cabanei unde mi-au fugit mie minţile se întinde o pădure întreagă.

Îmi vreau picioarele în zăpadă, nasul roşu şi minţile înapoi.