Food art

Orange gingerbread cookies

November 25, 2016
dsc_0018-3

E perioada aia din an în care stau în bucătărie mai mult pentru miros. Pun prăjitura în cuptor, îmi fac o cafea, îl iau pe Hemingway de mână şi ne aşezăm la poveşti. De data asta, casa a mirosit a cuişoare şi portocală. Am copt fursecuri jumătate de zi şi am intrat în spiritul iernii. Ah, abia o aştept!

Până vine, o să vă las o reţetă faină, să vă răsfăţaţi nările şi papilele gustative.

Ingrediente:

  • 350 de grame de făină
  • 250 de grame de miere
  • 120 de grame de unt
  • un pliculeţ de praf de copt
  • o păstaie de vanilie
  • jumătate de linguriţă de cuişoare (pudră)
  • un sfert de linguriţă de scorţişoară
  • o linguriţă de coajă rasă de portocală (atenţie să fie bio, fără coloranţi, ceară, etc)
  • un praf de sare

Întâi am topit untul şi l-am amestecat cu mierea. Separat am amestecat şi ingredientele pudră; făina, praful de copt, condimentele, sarea, coaja de portocală şi seminţele din păstaia de vanilie.

Am turnat compoziţia lichidă peste mixul de făină şi le-am frământat până când s-a omogenizat aluatul.

L-am împachetat în folie şi l-am pus la frigider pentru câteva ore. În timpul ăsta untul se întăreşte şi stabilizează compoziţia. Când l-am scos, l-am lăsat puţin să se dumerească, după care l-am întins cu un sucitor, am decupat formele şi le-am pus la copt.

În cuptor vor sta zece minute la 160 de grade. Mare grijă să nu se ardă, că sunt foarte rapizi. Te-ai întors cu spatele şi s-au înnegrit de supărare :)

După ce se răcesc, se păstrează în borcan cât timp rezistaţi.

Rezultatul final: se topesc în gură, iar în nas îţi rămâne un miros de sărbătoare, minute bune după ce i-ai mâncat.

dsc_0005-2 dsc_0008-2dsc_0019-2

Spor la joacă! :)

Ilustratii

Winter lover

November 25, 2016
dsc_0025-2

Şosetele de lână păşesc apăsat pe podeaua de brad. Merg încet, dar o picătură de cafea se încăpăţânează să iasă din cană, sare pe colţul covorului şi rămâne acolo. Nu a mai apucat să vadă lemnele care ard în sobă, nici biroul meu şi nici ilustraţia de sus.

Să ningă. Să umple curtea de zăpadă. Să o văd albă pentru prima dată. Să gătesc bradul pe care nu l-am plantat încă şi să beau cafea mai fierbinte decât ar aproba stomatologul. Să purtăm pulover, peste pulover, peste pulover, în carouri, în dungi, în culori.

Cuişoarele se bălăcesc în vinul pus pe foc, în timp ce eu număr minutele până când e gata prima tavă de turtă dulce.

Desenul e gata, prăjitura e fierbinte, vinul e fiert. Iarna e aproape.

Travel

Vestul colorat

November 18, 2016
dsc_0751

Ne-am nimerit în Timişoara chiar când era mai galbenă, la început de noiembrie. Săptămâna asta a fost a doua vizită în Banat. Am găsit câteva locuri de joacă, parcuri cât vezi cu ochii, mâncare bună şi concepte deştepte care ne-au stârnit curiozitatea.

Am concluzionat cu Dorin că timişorenii sunt cu două grade mai liniştiţi, iar oraşul e pe placul nostru. L-am vota Capitală Culturală pentru mai mulţi ani şi l-am vizita tot mai des, doar de am avea timp.

Prima oprire a fost în Fabric. E musai să treceţi pe acolo dacă ajungeţi în Timişoara. E cartierul meşteşugarilor, în care încă se vede mixul cultural, într-o împletitură de ortodoxism şi catolicism, ascunse după o sinagogă şi date uitării în favoarea fabricii de bere.

De foame scapi la Suppa Bar, grădiniţa în care ingredientele îşi fac de cap în fel şi chip, până când se transformă în cele mai gustoase supe din oraş. La cafeneaua Ambasada am găsit creioane colorate şi cafea bună. Urmează să vă spun despre muzeul în care m-am simţit ca acasă (şi bătrână în acelaşi timp) şi despre cea mai cool ambianţă dintr-o cafenea, dar o să fac asta săptămâna viitoate.

Până atunci voi fi în inima Toscanei :)

423dsc_0068untritled-1dsc_0085unwtitled-1432332

JURNAL DE ŞANTIER VOL.3

November 10, 2016
dsc_0794

Alb e tot ce văd în faţa ochilor. Vopsea albă pe pereţi, pe mâini, în păr, dar nu mă plâng că atât de mult am aşteptat să ajungem la partea asta. Căsuţa noastră are uşi, geamuri şi lumină cât cuprinde. Într-un final simt că arată a casă. Ne mai trebuie cel puţin trei-patru luni până când vă pot invita în vizită, dar în momentul ăsta în interior nu mai bate vântul, nu mai plouă şi nici pisicile vecinilor nu ne mai pot fura mâncarea (hehe, it happened). 

Următorul pas e lemnul, apoi culoarea. Mobila o să fie veche şi restaurată. Staţi fără grijă că vă arăt tot. Am fost uimiţi de câte minuni am găsit de vânzare pentru aproape nimic. Scaunele de mai jos sunt dovada vie (aproape). Le aşteaptă restaurarea imediat ce termină treaba meşterii noştrii. Au costat 100 de lei toate patru, au trăit comunismul dintr-o sufragerie din centrul Ploieştiului, iar acum s-au pensionat şi s-au retras la ţară.

Şi dacă tot vorbim în cifre, până în momentul ăsta am ajuns la 36 000 de euro, o sumă bună zicem noi. Cheltuieli prea mari nu ar mai fi, dar încă mai avem de lucru, aşa că vă invit să facem împreună un dans pentru alungarea ploilor, măcar până e gata gardul :)

dsc_0795 dsc_0796 dsc_0797 dsc_0798 dsc_0800 dsc_0803 untitfled-1dsc_0805

P.s: Scuzaţi dezordinea, promit să revin cu poze mai frumoase data viitoare!

Jurnal, Travel, Tutoriale DIY

Homebody tote bag

November 9, 2016

Abia am sosit din Belgrad şi încă încerc să îmi refac stocul de energie. Atâtea detalii, imagini, oameni şi cafea într-un singur weekend. Oraşul seamnănă cu un Bucureşti ceva mai aerisit, cu bere ieftină şi un parc-cetate. Vă povestesc tot, pe cuvânt! Doar să îmi trag sufletul şi să-mi adun gândurile câteva zile.

Am pornit la drum cu un bagaj mititel, iar prin oraş am luat la braţ o sacoşă de pânză meşterită cu o seară înainte de plecare. Ce vă scriu eu aici nu e chiar un tutorial, mai mult un îndemn. Sacoşe faine găsiţi la Atelierul de pânză. Cele simple se vând în cantităţi mari, but sharing is caring. :)

Mergeţi fuguţa să luaţi un tub de vopsea pentru textil (sau două, sau trei) şi hai la joacă!
12untitled-1

Food art

Din livadă adunate

October 30, 2016
20161030_142346

S-au copt gutuile! Le aşteptam de prin iulie, de când prin rafturile cămarei a început să bată vântul. Dulceaţa de gutui e cea mai cea când ninge afară, în bucătărie miroase a clătite cu iz de cafea şi scorţişoară, iar gemul roşiatic aşteaptă să fie savurat.

Săptămâna asta s-a încheiat lângă oala cu dulceaţă şi o să înceapă tot în bucătărie, printre borcane şi alte etichete, dar până maine să vă arăt reţeta Florentinei de dulceaţă de gutui fără zahăr.

Ingrediente:

  • 2 kg de gutui
  • 2 mere
  • sucul unei lămâi
  • o păstaie de vanilie

Am spălat fructele bine, le-am curăţat de cotoare şi le-am tăiat cubuleţe mici. Am pus fructele într-o oală cu fund dublu, am adăugat 30 de ml de apă şi le-am lăsat la foc mic, amestecând din când în când. Când gemul s-a fiert (la mine a durat o oră), am adăugat sucul de lămâie şi seminţele din păstaia de vanilie. L-am pus în borcane, pe care le-am fiert jumătate de oră la bain-marie. Când le-am scos din oală, le-am acoperit cu o pătură şi le-am lăsat să se răcească treptat.

Piaţa e încă plină de gutui, dar dacă nu aveţi timp, le găsiţi pe pagina Livaderia  gata făcute, ambalate şi puteţi cere chiar livrare la birou ;)

Să aveţi o seară faină!

Foto ©Livaderia

Jurnal

Nuntă

October 25, 2016
1

Două rochii, două perechi de sandale şi o zi lungă de tot. Pe 27 august ceasul a sunat la şase fix. M-am trezit într-o mulţime de flori (ştergeţi-vă imaginea aia romantică din minte), flori din Piaţa Sălăjan, cumpărate de cu seară, din care urma să-mi fac buchetele şi lumânările.

Am aşezat preşul de la bunica, să nu murdăresc covorul, m-am ghemuit între muntele de tufănele şi kilogramul de cafea şi am început să tai, să înnod, să prind, să aranjez. Mai că era să înceapă nunta fără mine. Invitaţii m-au găsit în duş, nu m-au văzut, dar au ştiut exact ce fac. În cinci minute mi-am împletit părul şi în celelalte cinci m-am îmbrăcat. Neh! cine a mai avut timp de machiaj, doar nu eram eu în centrul atenţiei. :)

Într-o goană nebună am reuşit să ajungem în curtea primăriei. Cel mai interesant a fost când eu, împreună cu toţi invitaţii îl aşteptam pe mire, care nu a mai avut loc în maşină şi a luat un taxi. Planul B era fixat, aveam cinci minute să-i găsesc înlocuitor, dar între timp a sosit şi el, triumfător, cu două bunici la braţ (bunicile mele, dar asta e altă poveste).

Pe la ora două deja reuşisem să înghesuim douăzeci de invitaţi în sufrageria alor mei şi am avut timp de odihnă. Nu am avut loc, dar timp era destul. Ne-a rămas scara blocului, era toată doar a noastră. Scara are balustradă, iar nunta mea a fost momentul perfect în care să-mi reamintesc cum e să o încaleci şi să aluneci până la etajul de jos. Tehnica mea învechită m-a făcut să-mi sucesc puţin glezna, dar când ai flori în păr, nu mai contează dacă şchiopătezi.

Am ajuns la biserică. Am făcut-o şi pe asta. Am mers pe jos, vă povestisem de criza maşinilor şi abia atunci mi-am dat seama cât de lung e kilometru când ai după tine un alai şi jumătate din el sunt bunici. Preotul nu a fost deranjat de întârzierea noastră, ba chiar l-a inspirat. Ceremonia de treizeci de minute s-a terminat o oră mai târziu, jur pe bătăturile care nu mi-au trecut nici azi.

Seara s-a lăsat cu dans, muzică, rude petrecăreţe şi multe pahare pline. Nu am avut o nuntă ca-n poveşti, am avut o nuntă comică, cu multe râsete şi amintiri faine.

Nunta asta a fost doar pentru rude, dar avem în plan o altă petrecere, pentru prieteni, în curte la Poienari când o să avem gard şi alee şi geamuri. Hehe, poate la primăvară.

2016-10-23-11-46-35-2 2016-10-24-12-20-48-2 funtitled-1 Ne-au pozat Georgiana Lefter şi Florentina Milles. Mulţumiiiiiiim!

Tutoriale DIY

Reţeta casei: pastă de dinţi

October 16, 2016
dsc_0011-2

Ce-i mai fain decât să-ţi faci singur câte şi mai câte? În afară de îngheţata din august, ciocolata caldă din decembrie, săniuşul de pe deal, hmm, ok sunt multe, dar tot trebuie să încercaţi câteodată să vă puneţi mâinile la treabă.

De data asta m-am jucat cu uleiul de cocos, bicarbonatul şi aromele mentolate. Le-am amestecat după cum m-a instruit internetul şi parcă mi s-au albit dinţii :)

Reţeta arată aşa:

dsc_0020-3 dsc_0006-2

Ingrediente:

  • 4 linguri de ulei de cocos
  • o lingură de bicarbonat de sodiu
  • 10 picături de ulei esenţial de mentă

Reţeta e atât de simplă: amesteci ingrediente într-un borcan şi gata. ;)

În final am avut o mică problemă tehnică; păi cum ajunge periuţa acolo? Nu e igienic să bag periuţa în borcan, aşa că am rezolvat dilema cu o lopeţică din lemn. E bun şi un băţ de ingheţată, spălat, of course :)

dsc_0034-2 dsc_0041-2 dsc_0026-2

Acum, dacă mă puneţi să-i dau un review, pasta cea nouă e uleioasă, ceea ce îţi creează o senzaţie ciudată, trebuie ţinută la rece şi are un gust aspru, sărat (am preferat să nu îi adaug îndulcitori), dar e naturală, făcută de mânuţele tale şi merită toate senzaţiile cu care te vei obişnui până la urmă. Plusul cel mai mare e că îţi albeşte dinţii. ;)

Eu am deja ceva vreme de când folosesc pastă de dinţi de casă şi îmi e foarte bine. Mă bate gândul să îmi meşteresc detergent de rufe, iar dacă îmi iese, vă povestesc aici.

Să aveţi o zi faină!

Food art

Ştrudel sărat cu sos de vişine

September 13, 2016
2016-09-13-04-55-30-1

Vişine în septembie, hăă? Am pus câteva pacheţele în congelator, dar nu le-a prins iarna, şi-au găsit sfârşitul în ştrudelul de septembrie. Dacă ar fi să aleg dintre toate fructele din lume, urc fructele roşii, acrişoare pe primul loc. După ele urmează strugurii, ananasul, ah şi cocosul. Sau doar aroma, cumva..în fine!

Da, am copt ştrudel cu vişine pe la prima oră într-o marţi 13 şi a ieşit perfect. Nu mă credeţi pe cuvânt, veniţi să gustaţi :)

dwdqd

L-am asamblat aşa:

  • Aluatul -pentru mine a fost printre primele încercări, dar Jamila a povestit tare bine aici.
  • Sosul de vişine:

– 400 de grame de vişine
– 3 linguri de zahăr
– 1 lingură de amidon
– 1 gălbenuş pentru uns

După cum vă spuneam, am avut ceva vişine la congelator, spălate şi fără sâmburi. Am aşteptat să se dezgheţe, după care am adăugat peste ele zahărul şi amidonul, apoi le-am pus la foc mic.

Am lăsat compoziţia să dea într-un clocot şi am amestecat bine în tot acest timp. Când i-am oprit focul avea o consistenţă cremoasă.

strudel

Am întins aluatul şi l-am tăiat în dreptunghiuri. Am adăugat câte o lingură de sos, apoi alt dreptunghi de cocă peste şi am apăsat cu vârful unui cuţit pe margini. L-am aşezat pe hârtia de copt şi le-am lăsat câteva minute să se odihnească.

În final am uns ştrudelele cu gălbenuşul de ou bătut, le-am presărat sare pe deasupra şi le-am băgat în cuptorul încins la 150 de grade. strudel12016-09-13-04-59-00-1

Reţeta asta a fost gătită în bucătăria alor mei, dar următoarea prăjitură o să fie preparată în căsuţa cea nouă. Pe cuvânt de cercetaş! ;)

Jurnal

Jurnal de şantier vol.2

September 11, 2016
DSC_0007

Taa-daaaa! Casa e casă! Ştiu, ştiu, nu e gata încă, dar am schimbat denumirea din “terenul de la Poienari” în “căsuţa de la Poienari”. Am făcut câteva progrese de la ultimul jurnal  şi sperăm să fie gata până în noiembrie.

De miercuri ne-am mutat aici. O singură cameră are geamuri şi uşă.

Dimineaţa mă trezesc cocoşii vecinilor, îmi pregătesc cafeaua pe bancul de lucru, printre cuie şi ciocane, apoi o beau rezemată de roabă. Părul îl port în coc, iar în coc am bucăţi de ciment ce cad permanent din tavan. Nu avem nici aragaz, nici cuptor, doar un grătar, dar o să învăţ să fac minuni cu el. Pentru seara asta am în plan mere la grătar şi cartofi cu parmezan, copţi în jar.

Partea bună e că am pus lapte proaspăt în cafea şi avem bunătăţi din livada de alături.

În fiecare zi e câte ceva de făcut şi mereu apare altceva de cumpărat. Cel mai tare îmi doresc o drişcă să mă apuc de gletuit în dormitorul nostru, că tare bine i-ar mai sta pernei mele fără firimituri de nisip.

Nu o să vă povestesc de costuri de data asta, vă zic mai târziu, fiindcă am pierdut şi noi socoteala.
Untiteled-1DSC_0009DSC_0011waefr