Food art

Ştrudel sărat cu sos de vişine

September 13, 2016
2016-09-13-04-55-30-1

Vişine în septembie, hăă? Am pus câteva pacheţele în congelator, dar nu le-a prins iarna, şi-au găsit sfârşitul în ştrudelul de septembrie. Dacă ar fi să aleg dintre toate fructele din lume, urc fructele roşii, acrişoare pe primul loc. După ele urmează strugurii, ananasul, ah şi cocosul. Sau doar aroma, cumva..în fine!

Da, am copt ştrudel cu vişine pe la prima oră într-o marţi 13 şi a ieşit perfect. Nu mă credeţi pe cuvânt, veniţi să gustaţi :)

dwdqd

L-am asamblat aşa:

  • Aluatul -pentru mine a fost printre primele încercări, dar Jamila a povestit tare bine aici.
  • Sosul de vişine:

– 400 de grame de vişine
– 3 linguri de zahăr
– 1 lingură de amidon
– 1 gălbenuş pentru uns

După cum vă spuneam, am avut ceva vişine la congelator, spălate şi fără sâmburi. Am aşteptat să se dezgheţe, după care am adăugat peste ele zahărul şi amidonul, apoi le-am pus la foc mic.

Am lăsat compoziţia să dea într-un clocot şi am amestecat bine în tot acest timp. Când i-am oprit focul avea o consistenţă cremoasă.

strudel

Am întins aluatul şi l-am tăiat în dreptunghiuri. Am adăugat câte o lingură de sos, apoi alt dreptunghi de cocă peste şi am apăsat cu vârful unui cuţit pe margini. L-am aşezat pe hârtia de copt şi le-am lăsat câteva minute să se odihnească.

În final am uns ştrudelele cu gălbenuşul de ou bătut, le-am presărat sare pe deasupra şi le-am băgat în cuptorul încins la 150 de grade. strudel12016-09-13-04-59-00-1

Reţeta asta a fost gătită în bucătăria alor mei, dar următoarea prăjitură o să fie preparată în căsuţa cea nouă. Pe cuvânt de cercetaş! ;)

Jurnal

Jurnal de şantier vol.2

September 11, 2016
DSC_0007

Taa-daaaa! Casa e casă! Ştiu, ştiu, nu e gata încă, dar am schimbat denumirea din “terenul de la Poienari” în “căsuţa de la Poienari”. Am făcut câteva progrese de la ultimul jurnal  şi sperăm să fie gata până în noiembrie.

De miercuri ne-am mutat aici. O singură cameră are geamuri şi uşă.

Dimineaţa mă trezesc cocoşii vecinilor, îmi pregătesc cafeaua pe bancul de lucru, printre cuie şi ciocane, apoi o beau rezemată de roabă. Părul îl port în coc, iar în coc am bucăţi de ciment ce cad permanent din tavan. Nu avem nici aragaz, nici cuptor, doar un grătar, dar o să învăţ să fac minuni cu el. Pentru seara asta am în plan mere la grătar şi cartofi cu parmezan, copţi în jar.

Partea bună e că am pus lapte proaspăt în cafea şi avem bunătăţi din livada de alături.

În fiecare zi e câte ceva de făcut şi mereu apare altceva de cumpărat. Cel mai tare îmi doresc o drişcă să mă apuc de gletuit în dormitorul nostru, că tare bine i-ar mai sta pernei mele fără firimituri de nisip.

Nu o să vă povestesc de costuri de data asta, vă zic mai târziu, fiindcă am pierdut şi noi socoteala.
Untiteled-1DSC_0009DSC_0011waefr

Jurnal, Travel

Din fân

September 10, 2016
img_5340

Weekend-ul trecut ne-am făcut avânt şi am zburat tocmai până în Ardeal, să ne cocoţăm pe Piatra Secuiului. Parcă v-am zis că plec, eh, acum să vă povestesc şi cum a fost. Trei zile pline, câte patruşcinci de minute în avion şi o supă de dovlecei în Cluj, cam aşa s-a întâmplat.

Am petrecut nopţile în Rimetea, la un dintre pensiunile ungureşti din sat. Mai toate sunt afaceri de familie, două-trei camere dichisite, renovate cum s-au priceput, bune pentru primit oaspeţi. Soţia găteşte, bunica schimbă lenjeriile, iar fiul repară ce se mai strică. Ştampila stă la soţ, stâlpul casei, cu voce groasă şi mustaţă deasă, cu privirea de zici că le-a văzut pe toate şi cu pălinca de prune în posesie.

1img_5524

Ce-a fost mai fain? Pai căpiţele de fân, ce altceva. Am rupt-o la fugă şi aproape am stricat munca omului. Ne-am cocoţat pe ele, ne-am pozat şi ne-am umplut de praf. Duminică dimineaţă am dat ocol Pietrei şi am început urcuşul prin spate, prin pădure pe un traseu marcat. Din pauză în pauză, am reuşit să ajungem în vârf şi să vedem valea de sus, bulinele de căsuţe, munţii vecini şi câte un fir de fum din sat.

Coborârea ne-a obosit toţi muşchii, a fost mai abruptă decât speram, dar i-am făcut faţă şi am ajuns jos, unde ne aştepta un picnic cu pâine de casă, brânză şi legume din grădină. Tot la întoarcere ne-am teleportat în Provence, printre câmpurile de lavandă. Mi-am luat în spinare atitudinea franţuzească, pe care o car mereu după mine, juste au cas où şi ne-am pozat pe rând.

P.s : Am luat câteva firişoare la pachet. Şşşşşş!
3 8 9 untitlhed-11317

Pozele cu mine sunt făcute de mânuţele talentate ale Georgianei ;)

Tutoriale DIY

DIY: Wedding bouquet

September 1, 2016
DSC_0167

Ce am făcut eu în dimineaţa nunţii? Pai, buchetul. Şi cocardele. Şi lumânările. Nu m-am putut abţine. După cum mă ştiţi, îmi place să fac cu mâna mea tot ce se poate şi nu am făcut excepţie nici sâmbăta trecută. Pe lângă asta, am salvat câteva sute de lei, care au fost tare binevenite.

Toată treaba a început vineri, cu o zi înainte de nuntă, când m-am hotărât să evit florăriile şi să-mi cumpăr flori din piaţă (Sălăjan e pliiiiină de bunici care vând crizanteme faine din grădină). Un sfert de oră mai târziu aveam un buchet cât mine în braţe, pe care l-am dus casă şi l-am pus într-o oală cu apă, zahăr şi o lingură de clor.

Sâmbătă la prima oră m-am pus pe treabă. Am împărţit florile pe culori, iar din ce mi-a rămas am meşterit cocardele.

 

Untitlewd-1 DSC_0025

Pentru un buchet e nevoie de flori (al meu a avut crizanteme şi gipsofila), sfoară, panglică, foarfecă şi dantelă. DSC_0033 DSC_0038DSC_0040

După ce am aşezat florile, le-am strâns bine cu sfoară şi le-am tăiat codiţele. Le-am pus în apă timp de câteva ore, până când am ieşit pe uşă. Chiar înainte să plec i-am prins şi fundele, că altfel stăteau în apă şi duceam în braţe un buchet picurător, yhhh! Untitled-1DSC_0164

Aşa a arătat rezultatul final, galben, mititel şi mirositor :)

Nici cocardele nu-s rele, zic eu :D
334

După cum v-am promis, pozele de la nuntă sosesc în curând, dar între timp trebuie să-mi fac bagajele pentru Rimetea. Ne aşteaptă aventuri pe uliţele de sub Piatra Secuilui şi picnicuri ungureşti în vârf de deal.

Design Interior

Accente

August 24, 2016
SFDB2DBB24D94824A609DD40121054667A9_1200x

Ce are casa mea în comun cu apartamenul ăsta? Cărămida aparentă :D în cazul ăsta voluntar, la noi nu e gata tencuiala. Aşa mi-a atras atenţia şi sinceră să fiu, îmi fug ochii spre orice perete de orice fel în ultima vreme. Chiar maine o să dau o fugă pe la Poienari să vă aduc poze şi veşti proaspete.

În interiorul ăsta e vorba accente. Accente si texturi, numai bune pentru toamnă. Preferata mea e baia, cu pomişorul din ghiveci care pare să fie stăpânul încăperii.

Sursa 

SFD0ADE45191F7D4D299DF65BDF623A594D_1200x SFD0F697F84F48349AC9E16FFA7583BD73D_1200x SFD1F39E9A1BCD44CD99DEDD136C8DC49BE_1200x SFD9AA5C82F746A430F8ACECA203C142561_1200x SFD39B0A1564136414EBBEE0B74F53FDC64_1200x SFD57A9C9D5AC00455480E3A71C25E9EE03_1200x SFD923D0821458844BC84FFBC6FF32D6556_1200x SFD33021FB98A43415F912BEE2030B39C6C_1200x SFDAAA77C395F7E4A27961B244466A3000A_1200x SFDFED74A7D9B024C988F642CF3C5AE810B_1200x

Tutoriale DIY

DIY: Flower basket

August 23, 2016

Au mai rămas trei zile până la nuntă (Omg!) şi deja toate detaliile sunt bătute în cuie. O să curgă pe aici o avalanşă de poze imediat după sâmbătă, dar nu duminică. Nici luni. Vedem noi. Până atunci, să vă arăt coşul pentru flori.

Cum nu am reuşit să găsesc unul pe gustul meu (don’t get me wrong, dar nu-mi place satinul), nu am avut încotro decât să-l meşteresc cu mâinile mele. Rezultatul e simpatic tare, zic eu şi abia aştept să-l umplu cu tufănele mai la toamnă.

Am folosit:

  • un coş din bambus împletit
  • un tub de vopsea albă
  • o sticlă cu ojă aurie

Toată treaba e simplă tare şi mi-a luat doar o oră, cu căptuşeală cu tot.

Întâi am vopsit coşul în trei straturi de vopsea, pe rând, aşteptând să se usuce fiecare. Am scos ţipla din interior şi am înlocuit-o cu pânză, proces ceva mai complicat şi nepozat., dar nu e musai.

În final i-am pictat câteva buline aurii şi gata!

Untitled-1DSC_0005

Uraţi-ne baftă pentru zilele următoare! O să fie o nebunie, de care sper să-mi aduc aminte cu mare drag peste cincizeci de ani ;)

Ilustratii, Jurnal

Plângeam după pisici

August 18, 2016
DSC_0014

Înainte plângeam după pisici. Nu după jucării, nici după oameni. Acum plâng după timp. M-am trezit, am mâncat, am muncit şi e seară. Nici nu l-am ascultat pe domnul cu două bărbii de la coadă din supermarket.

Stăteam la rând grăbindu-mă în sinea mea şi cu arătătorul care-mi bătea ritmic şi involuntar pe mânerul coşului, când nenea ăsta s-a repezit spre mine să-mi şoptească: “Trece repede să ştii. Viaţa.”. Am trecut de casă, am ajuns acasă, şi tot cu gândul la el am rămas. Să ştii că da, are dreptate. Suntem păcăliţi, natura ne trage pe sfoară! Ne fură minutele când nu suntem atenţi.

Săptămâna asta am pictat flori.
DSC_0002

Jurnal

Life lately: Praf roşu de cărămidă

August 13, 2016

Să fie opt, opt jumate, cam aşa. Mă ridic din pat şi mă plantez în faţa blatului din bucătărie, unde stau o vreme şi mă gândesc. O lună nu mi-a ajuns să învăţ unde sunt ceştile, unde e cafeaua, cum să pornesc bateria care e fix pe dos. Încă nu mi-am găsit locul.

Nu am mai scris, nu am mai desenat, nu am mai făcut nimic, doar am aşteptat, melancolică să treacă vara şi să plec acasă. O prezentatoare cu fruntea lată povestea într-o emisiune pe la prânz despre cele trei luni de care are nevoie creierul să se acomodeze într-un loc nou. Încă două? Sper că nu.

Poate că mă boscorodiţi în gând. Omul ăla care îşi constrieşte o căsuţă după bunul lui plac, care e aproape de măritiş cu cel mai bun prieten şi care a călătorit toată iarna, se plânge aici de nelinişte şi nu îşi găseşte locul. Ei bine, mda. Asta îmi e poziţia momentan. Şi visez la grădina cu legume, la veranda plină de frunze galbene, când tot ce văd e beton crud şi praf roşu de cărămidă. Casa nu e casă, iar lucrurile mele stau înghesuite în cutii.

Am patru ghivece la geam. Unul cu mentă, altul cu busuioc, un cactus şi o ceva cu frunze late. Ele îmi îmbuneză dimineţile. Atât am avut de reportat la mijloc de august, la două săptămâni distanţă de nuntă şi la naiba ştie cât timp până când ne mutăm la Poienari.
2016-08-06 08.47.09 1DSC_0599

Jurnal

Single or merried

July 31, 2016
DSC_0006

De curând am citit un articol despre relaţii şi singurătate. E ciudat cum te aşezi într-o postură, ca într-un scaun şi vezi totul din altă perspectivă. Nu sunt în măsură să îmi dau cu părerea despre căsătorie, dar ştiu singurătatea. E locul din care lumea pare mai agitată, activă, vie. E punctul în care compromisul nu apare nici în dex. Iar când îţi faci uraj să intri într-o relaţie, toată planeta se întoarce cu susul în jos.

Filmele devin o combinaţie între comediile tale, presărate cu maşini rostogolindu-se şi replici deştepte şoptite printre strungăreţă de actorul din spatele pistolului.

Dimineţile încep pe vârfuri. Te cerţi în şoaptă cu balamaua scârţâitoare a uşii, care aproape l-a trezit şi ajungi să te deranjeze şi pe tine propria trezire matinală.

Reţetele tale vegetariene sunt sabotate de friptura pe care o prepară în paralel, iar frigiderul conţine mai multă bere decât mâncare.

Uşa dulapului trebuie deschisă din lateral dacă nu îţi place cum îţi stă cu o duzină de tricouri în vârful capului. În timp ce le aşezi la loc, poţi să le sortezi, că doar nu-s toate curate.

Asta e o parte din impresia mea feministă, partea pe care o văd eu. În doi ani m-am adaptat, iar acum sunt gata să fac linişte dimineaţa, să cumpăr un frigider mai mare şi să mă feresc de hainele care se paraşutează de pe raftul de sus.

Dau toate filmele americane pe zilele petrecute cu el. Toată nesiguranţa, pe liniştea de a-l ţine de mână toată viaţa.

Tutoriale DIY

Diy: Papion

July 20, 2016
djkf

Am început pregătirile pentru nuntă şi am reuşit deja să vă dezamăgesc cu rochia de mireasă pe care am decis să o cumpăr, în loc să o croiesc singură. Ei bine, e intimidant, nu am atât de multă încredere în abilităţile mele pe lângă maşina de cusut, iar nunta nu pare să fie momentul bun de test. Recunosc că am avut o încercare nereuşită, dar am renunţat la idee.

Am început cu paşi mici, cu detalii făcute manual. Primul e papionul lui Dorin, la care am lucrat aproape o oră. Modelul nu e bătut în cuie, dar clar o să-l cos cu mâinile mele. Acum îmi stă gândul la un pattern mai vesel. Poate galben cu elefănţei roz, sau verde cu ananaşi..hmm.

Dacă vă place, să vă arăt cum l-am făcut ;)

P.S: scuzaţi-mi materialul şifonat, a fost înghesuit prin cutii de carton, de când ne-am mutat.

Materiale:

  • material textil colorat, de grosime medie
  • foarfecă
  • nasturi
  • maşină de cusut
  • ac şi aţă

Întâi am decupat două bucăţi de 12×12 cm, una de 6×10 cm şi alta mai mare de 25×6 cm.

Pe cele pătrate le-am pliat în două părţi egale, le-am cusut perimetral, păstrând o porţiune de 2-3 cetimetri liberă, apoi le-am întors pe faţă. Am cusut şi porţiunea descusută. Am cusut şi celelalte două bucăţi de material încât să nu se destrame.

Am aşezat părţile late una peste alta şi le-am strâns la mijloc cu banda cea scurtă. Aveţi grijă să le aşezaţi bine şi să coaseţi banda exact pe mijloc. Am cusut fâşia de textil spre dosul papionului şi am fixat-o cu un nasture (cel din lemn în cazul meu).

În final am prins şi banda mai lungă pe dosul papionului, iar în capăt i-am cusut doi nasturi la o distanţă de 2-3 centimetri unul de celălalt. Nasturii sunt pentru a-i regla dimensiunea şi pentru a-l închide.

Am găurit celălalt capăt şi gata papionul!

Chiar dacă nu-i perfect, sunt mulţumită de rezultat şi mi-a făcut plăcere să-l pozez pe Dorin cu papion ;)
Untitled-1 Untitled-1z2016-07-17 08.18.14 1

Să aveţi o seară creativă!