Travel

The Wild West of Scotland

May 26, 2016
DSC_0181

Scoţia nu era pe lista mea de locuri în care e musai să ajung, dar Dorin îşi dorea de mult să o vadă, aşa că mi-am făcut bagajul pentru ţara bărbaţilor în fustă.

Am petrecut mai mult timp în sate şi oraşele mici decât în partea urbană. Două zile am explorat Edinburgh şi ne-am rezervat câteva ore pentru Glasgow, în rest ne-am cocoţat pe toate dealurile şi am băut bere la cârciuma din sat.

Scoţia e mai cuminte şi mai rurală decât Anglia. Oamenii vorbesc mai tare şi câteodată ai impresia că exersează un yodel chiar în nasul tău.
564645

Am dus câteva lupte cu ploaia, până când am făcut cunoştinţă mai bine. Eu am învăţat că aşa e pe acolo, vremea e ceva mai temperamentală, iar norii au înţeles că suntem prieteni buni atât timp cât nu îmi umplu gluga cu grindină. După o săptămână am plecat cu mâna goală, dar îmi venea să înghesui în rucsac o oiţă şi câteva guri de aer curat.
DSC_0095DSC_0117Dacă aveţi idee cum se numeşte tufişul ăsta, daţi-mi de ştire că e mare păcat să nu am habar de numele lui. Florile astea gălbioare miroseau a turtă dulce, iar ţepii te ţineau la distanţă. 1dianadragne.ro-scotia12 1dianadragne.ro-scotia3874DSC_03731324432Whisky. Nu eram în căutare de alcool tare, dar am dat peste el oricum. Se ascunde pe fundul paharului, îl înghiţi, dar el se urcă spre frunte şi se aşază între emisfera stângă şi emisfera draptă, să le poată controla pe amandouă.

Să vă zic despre case. Păi sunt mici, albe şi mai toate au flori la geam. Vezi o căsuţă de afară, ai zice că nu are mai mult de două camere şi o baie mică. Intri înăuntru şi afli că aici urmează să te cazezi, la camera 35 mai exact. E următoarea după 34, chiar lângă piscina interioară.

Interioarele au mult lemn. Mult, mult. Ardezia e la tot pasul şi o folosesc din plin. Ardezie, ha! Am căutat cuvântul ăsta toată săptămâna petrecută acolo. 1111121223

Cam aşa e Scoţia la ţară. Vă povestesc imediat şi despre Edinburgh, doar să-mi adun ideile.

Să aveţi o zi faină, dragilor! ;)

Food art

Chec cu matcha şi alune de pădure

May 23, 2016
dianadragne.ro-83735

Am umplut weekend-ul ăsta cu dulciuri, ciocolată caldă, picnicuri în curte şi matcha. Am experimentat o reţetă de chec colorat, în ciuda dorinţelor mele de a nu mânca dulce. În fine, a fost foarte bun. Matcha e fantastică în prăjituri. Iniţial nu mă gândeam că se simte aroma şi am adăugat praful în compoziţie doar pentru culoare, dar gustul e tare fain.

dianadragne.ro-8373

Reţeta arată aşa:

  • 4 ouă
  • 200 g de făină
  • 200 g de zahăr
  • o linguriţă de praf de copt
  • 4 linguri de smântână
  • o lingură de cacao
  • o lingură de matcha
  • un praf de sare
  • o păstaie de vanilie
  • alune de pădure

Am separat albuşurile de gălbenuşuri. Am mixat albuşurile cu un praf de sare şi gălbenuşurile cu zahărul. Am adăugat treptat peste gălbenuşuri făina, smântâna, seminţele din păstaia de vanilie şi praful de copt.

Apoi am împărţit compoziţia de gălbenuşuri în trei boluri separate. Într-unul am adăugat matcha, iar în altul pudra de cacao şi am amestecat bine. Dacă obţineţi o cremă prea consistentă puteţi să mai adăugaţi câteva linguri de lapte.

Spuma de ou se împarte în trei şi se adaugă peste fiecare cremă câte o parte. Am amestecat cu o lingură de lemn, după care le-am aşezat în tavă. Peste compoziţie am presărat alunele de pădure feliate (le-am cumpărat aşa, altfel nu aveam răbdare :D ) şi am pus checul în cuptor. A stat acolo 40 de minute la 150 de grade.

dianadragne.ro-8373321dianadragne.ro-837333

E numai bun cu o cafea fiebinte şi cu un Murakami lângă ea. ;)

Ilustratii, Jurnal

Aproape vară

May 19, 2016

DSC_0008

Se încăpăţânează să vină căldura aia de picioare goale. În fiecare zi schimb apa florilor şi mai adaug câte o linguriţă de zahăr.

Aştept să îmi fie prea cald să stau în casă. Aştept să uit de şosete şi să merg desculţă, nu prin oraş. În speranţa că se coc vişinele din grădină săptămâna viitoare, mai stau la birou şi azi. Mai fac un desen, mai mă uit la vază.

Am ameţit lunile şi nu mai ştiu nimic. În februarie dănţuiam în maiou pe dealurile Siciliei, în martie mi-am plimbat papucii prin Cinque-Terre, în aprilie m-a urecheat curentul Pacificului în Tokyo, iar săptămânile trecute mi s-a umplut gluga de grindină în Scoţia. Acum îmi înţelegeţi debusolarea?

Ce lună e şi cum era anul trecut pe vremea asta?

Când umblam în picioarele goale prin iarbă?

Şi cum de uiţi aşa, de la an la an?

Food art

Rhubarb dressing

May 18, 2016
DSC_0032

Două săptămâni s-au împlinit azi. Paişpe zile de când încerc să mănânc mai sănătos şi tot atâtea de când nu am mai pus gura pe cafea. Dureros fără ea, dar îmi prinde bine o pauză. Partea bună e că ador noua alimentaţie. Eu sunt o mare iubitoare de salate, aşa că am descoperit o mulţime de reţete şi de ingrediente noi.

Ieri, o legătură de rubarbă s-a lipit de mâinile mele, iar azi am căutat metode de preparare, în afară de prăjituri. Da, variante sunt multe, dar am cam renunţat la făină, că deh, vreau să îmi vină rochia de mireasă. Aşa am dat peste o idee faină pe care am adaptat-o după gusturile mele: dressing cu rubarbă şi miere. Toată treaba arată aşa:

Ingrediente:

  • trei fire de rubarbă
  • o lingură de miere
  • o lingură de ulei de măsline
  • jumătate de lămâie
  • un căţel de usturoi (opţional)
  • sumac

Mă simt obligată să vă amintesc că frunzele de rubarbă sunt otrăvitoare. În caz că aţi cumpărat-o cu ele netăiate, e musai să le aruncaţi.

Primul pas e să tăiaţi rubarba bucăţi mici şi să le puneţi la fiert în jumătate de cană de apă, pentru 10 minute. În timpul ăsta se va înmuia şi va avea consistenţa unei paste.

Pasul al doilea e să puneţi rubarba fiartă şi răcită în blender, alături de restul ingredientelor şi să mixaţi până la uniformizare.

Credeţi că urmează şi pasul trei? Nope. Asta e tot. Atât de simplu. E dressingul meu preferat de până acum, dar cine ştie ce mai descopăr între timp :)

Rezultatul e o pastă fină, cu aromă de fructe şi uşor dulceagă, căreia îi stă bine în salatele mâncate afară :)

Tutoriale DIY

Diy: clay & wool necklace

May 17, 2016
fesffF.JPG

Zilele trecute am dat peste o sticlă cu vopsea aurie universală şi de atunci lumea s-a schimbat. Hihi, Jk! Nu e chiar aşa, dar săptămâna asta am pictat tot ce mi-a iesit în cale. Cel mai mult mi-a plăcut cum prinde pe obiectele din polimer, aşa că m-am pus pe treabă. Chiar dacă nu prea port bijuterii, le-am făcut, just in case, poate vara asta îmi schimb obiceiurile :)

Procesul durează două ore adunate, dar sacadat, pentru că-i musai să stea la uscat o zi întreagă. Eu m-am apucat de ieri de modelat formele şi le-am lăsat să se întărească, iar azi le-am asamblat. Toată treaba se face aşa:

Materiale:

  • pastă pentru modelaj cu uscare la aer
  • un cutter
  • eboşoare
  • şmirghel
  • vopsea aurie
  • lac pentru polimer şi pensulă
  • sfoară colorată
  • lanţ şi închizători

Întâi am întins pasta cu un sucitor, după care am decupat formele, le-am dat găuri pentru prinderi şi le-am lăsat la uscat. Când s-au întărit complet, le-am finisat cu şmirghelul, apoi le-am pictat. Am mai aşteptat jumătate de oră până s-a întărit vopseaua, apoi le-am dat primul strat de lac. Cu cât are mai multe straturi, cu atât polimerul seamănă mai mult cu porţelanul. Eu nu am avut aşa multă răbdare, după cum se vede :)

Când s-a întărit şi lacul, aproximativ şase ore mai târziu, am legat în fel şi chip aţele de obiecte şi am ataşat lănţişorul.

Toate trei sunt lungi şi colorate, numai bune pentru vară ;)
DIANADRAGNE.RO-hdhd DSC_0045

Spor la joacă!

Jurnal

Expat clothes

May 15, 2016
2016-05-15 01.11.12 1

Azi m-am trezit devreme, am aruncat câteva haine primăvăratice pe mine şi am dat fuga afară să văd soarele care îmi ocoleşte garsoniera în fiecare zi. Aveam mare nevoie. Nici nu ştiţi. Iar m-am prins cu treabă şi lumea mea se învârte caleidoscopic în mai multe direcţii. De la invitaţii de nuntă, la planuri de arhitectură şi contracte cu Enel nesemnate încă. Dar e primăvaro-vară, deci sunt bine. Am început plimbările cu bicla şi am dat ceaiul cald pe limonada cu gheaţă.

Pe lângă baia matinală de raze, am planuri mari pentru azi. Un tort pentru doi, câteva reţete vegetariene şi buline colorate din hârtie. Pe toate trebuie să le asamblez până mâine dimineaţă, când aterizează avionul din Cappadocia şi îmi aduce sărbătoritul înapoi, la fix pentru petrecere.

2016-05-15 01.11.06 12016-05-15 01.11.08 1Simt nevoia să aduc vorba de şosetele cu buline pe care le-am înghesuit în balerini. Dacă încalc vreo regulă, nu mă judecaţi prea aspru. Eu nu sunt o fashionista, nici pe departe. De fapt, dacă stau să mă gândesc, sunt exact opusul. Nu prea mă prinzi prin magazine. Jumate din garderoba mea e creaţie proprie, iar cealaltă jumătate e adunată de prin lume. Flea market-uri mai exact. Fiecare are o poveste. Geanta e marocană, obţinută cu mari tocmeli dintr-un souk din Marrakech. Şosetele sunt din Tokyo, din Shinjuku mai exact. Cămaşa mă aştepta pe o măsuţă în Lisabona, primăvara trecută. Acum împart toate acelaşi dulap şi se plimbă împreună prin Bucureşti şi prin lume :)
2016-05-15 01.11.10 1 2016-05-15 01.11.15 1Untitled-1

Să aveţi o duminică faină!

Jurnal

Urare cu bagajul la uşă

April 30, 2016
2016-04-30 09.47.10 1

Copt pască. Bifat. Vopsit ouă. Bifat. Postat ouăle vopsite pe social media. Bifat.

Le-am făcut pe toate. Am împachetat şi hainele de ploaie pentru Scoţia. Avionul nostru pleacă maine, fix după ce mâncăm cozonacul. Dimineaţa o să înceapă cu o cafea în faţa televizorului care de obicei stă închis, dar ştirile de sărbători sunt de neratat ;)

Între cafea şi zbor sunt câteva ore de îndestulare (îhh, ce cuvânt urât!), după care mă aşteaptă Jerome K. Jerome, pentru patru ore de linişte.

Ce voiam de fapt era să mă laud cu pasca de mai jos (şi de mai sus) şi să vă urez un Paşte fain!

2016-04-29 05.09.14 1 2016-04-29 02.02.58 1

Jurnal, Places, Travel

Japonia: la margine de Kyoto

April 27, 2016
2016-04-27 08.45.25 2

De când am ajuns acasă am tot amânat poveştile despre Japonia pentru că nu ştiam de unde să încep. Să încep cu Tokyo? Să încep cu Muntele Koya? Poate ar trebui să încep cronologic? Am văzut multe şi am făcut atât de multe încât am încuiat toată informaţia într-un colţ al creierului şi am aruncat cheia. Cam aşa ceva s-a întâmplat, dar m-am hotărât să aştern gândurile într-un draft, indiferent de ordine sau de rezultat.
2016-04-27 08.45.26 12016-04-27 08.45.25 12016-04-27 08.45.22 1Traseul nostru a fost lung şi complex. Am stat două săptămâni complete, 13 GB de poze, mai exact. Japonia m-a lăsat cu gura căscată pentru că a fost total altceva decât ce ştiam eu. Oamenii îmbrăcaţi în costume invadează Tokyo pe la şase-şapte dimineaţa şi aleargă toată ziua, de parcă sunt într-un joc şi trebuie să descopere comori. Centrul oraşului e ca o randare cu oameni perfecţi, aşezaţi strategic, să pună în evidenţă clădirile.

Dar nu despre Tokyo vreau să vă povestesc acum, pentru că-s prea multe de zis. O să vă zic despre Arashiyama, o periferie de-a lui Kyoto, pe care am colindat-o la pas o zi întreagă. Râul Katsura o desparte în două şi i-a format o insuliţă (chiar mai multe, dar asta e mai faină), plină de cireşi înfloriţi. Japonezii din Kyoto (chiar, cum se numesc locuitorii oraşului? hihi, tricky), se adună aici şi se pozează cu florile colorate. Apropo de pozat, încă nu am înţeles de ce ţin două degete ridicate de fiecare dată.Am zăbovit şi noi o vreme pe insulă, cu burţile pline de orez la soare, după care am urcat spre pădurea de bambus, apoi spre marginea cartierului. Cum ne-am depărtat de pădure, nu am văzut nici picior de turist (în afară de cele patru ale noastre, of course). 

2016-04-27 08.45.23 12016-04-27 08.45.24 12016-04-27 08.45.23 22016-04-27 08.45.21 1

Totuşi, de ce vă povestesc eu despre un capăt de cartier, când am văzut atâtea? În primul rând pentru că sunt cel mai dezorganizat om pe care îl cunosc, iar în al doilea rând, pentru că aici am văzut Japonia prietenoasă, simplă şi apropiată de ce cunosc eu. Oamenii îşi udă grădinile, copiii se joacă în faţa porţii, ritmul e într-o viteză uşor de perceput pentru creierul meu european.

Am prins şi un spectacol de pantomimă, dar am plecat repede pentru că soarele îmi bătea prea domol în ceafă şi căscam un pic prea des pentru gusturile spectatorilor. În felul ăsta îmi înţelegeţi şi nivelul cultural :)

Spre seară ne-am întors în Kyoto, cu un tren aglomerat şi cu un francez cocoţat pe degetul meu mic două staţii lungi cât trei.

2016-04-27 08.45.20 12016-04-27 08.45.18 22016-04-27 08.45.18 1

Jurnal, Places

Vârf de Hășmaș

April 24, 2016

O oră jumate. Doar o oră jumate mai e până coborâm în Gara de Nord, iar eu stau cu ochii lipiți de bocancii plini de noroi.

Am zis să vă scriu două rânduri despre bucățică de Ungaria ascunsă între munți, dar nu pot să îmi iau gândul de la pământul care îmi sta lipit de picioare. O să-l urc în metrou. Parcă se zărește și un fulg de găină pestriță sub călcâi. Prin Harghita sătenii cresc păsări faine, din alea încălțate și moțate. Dimineața îți pun pe masă omletă cu jumări și urdă, să prinzi putere la urcuș.

Ne-am cocoțat o sâmbătă întreagă și am adormit cu burțile pline de gulaș. Ce mâncare bună știe să prepare tanti cu șorț albastru, al cărei nume nu îl știu, ca nu mi l-a zis.

O altă tanti, mai roșie în obraji ne-a spus cu zâmbetul pe buze că nu a văzut Bucureștiul. Plimbările se fac în Budapesta. Româna se învață la școală, dar se uită între timp. Și nici nu contează. Noi ne-am înțeles cu toți. Și pe ulițele lor casele au flori la geam, restul sunt povești.

Ungaria asta mica m-a lăsat cu gura căscată și cu bocancii înnămoliți.

Tutoriale DIY

DIY: Pillow case

April 21, 2016
2016-04-21 01.02.43 1

Eram în Kyoto şi ploua. Singura zi în care ne-a plouat, iar soluţia era să vedem interioare. Un muzeu, un teatru şi în final, spre fericirea mea, o mercerie. :)

După trei ore am ieşit de acolo cu o bucăţică de pânză, cu boston terrieri din care ştiam ce o să fac. După cum mă cunoaşteţi, sunt foarte organizată şi cumpăr doar ce îmi trebuie.  Not!

În cazul ăsta nu am avut prea multe variante decât să o transform într-o pernă cu altă pânză pe spate.

E simpatică foc şi se încadrează perfect în colţul meu de lectură, iar Oslo deja a revendicat-o :)

Materiale:

  • o bucată de pânză colorată 30×40 cm
  • o bucată de pânză albă (sau două dacă materialul e foarte subţire) 30×40 cm
  • umplutură sintetică antialergenică
  • maşină de cusut
  • ac şi aţă

Întâi am decupat pânza albă după dimensiunea celei colorate, apoi le-am aşezat suprapuse pe dos (cu faţa în interior). Am cusut marginile, lăsând o bucată de 5 cm liberă, prin care am întors faţa de pernă.

Am umplut perna cu puf, după care am cusut manual părticica rămasă şi… asta e tot!

Un sfert de oră a durat tot proiectul, aşa că, dacă vă iese în cale o un magazin de textile, just go ahead! ;)

23123124324342344323254325

 Spor la joacă!