Design Interior, Jurnal

WELCOME TO: OUR KITCHEN!

August 13, 2017

Încă o cameră din căsuţa noastră a prins contur. Era vremea să fie gata, că-i locul meu preferat. Mă găseşti aici două, trei ore pe zi printre cratiţe şi pungi de făină, cu un coc în vârful capului, cafea într-o mână şi o carte de bucate în cealaltă. Oaa, nu cred că am mai scris până acum “carte de bucate” sună foarte…gurmand. În fine, bucatele fiind puse în conversaţie să păşim în bucătărie.

E deschisă şi nu ştiu cât are exact (undeva la cinci, şase metri pătraţi) şi e despărţită cu un perete galben de camera de zi. De când i-am făcut planul, mi-am imaginat un contrast puternic. Am ales ca partea de jos să fie închisă, iar corpurile de sus albe, că deh, nu voiam să ne simţim presaţi de mobilă neagră agăţată deasupra capului.

Atât de mult am visat la uşi cu o frezare simpatică, încât ăsta a fost criteriu principal ce ne-a împins spre mobila asta. Sigur, sunt faine şi bucătăriile moderne, lucioase, cu o singură linie şi suprafeţe drepte, fine, dar nu pentru noi. Vreau să simt căldura lemnului, că văd eu acolo, dom’le textură şi chiar obiecte înghesuite pe poliţe, gata de făcut minuni.

P.s: mobila e de la Ikea, desigur. Dar despre asta mai vorbim noi prin septembrie. Povestea e lungă şi aşteaptă să fie scrisă. :)

Tutoriale DIY

shibori tote bag

August 9, 2017

De multă vreme internetul îmi flutură prin faţa ochilor pânze vopsite în indigo, forme abstracte şi tot soiul de modele de-mi vine să mă arunc cu totul în baia de culoare. Despre Shibori am auzit de câţiva ani, dar nu m-am încumetat să încerc când încă locuiam în garsoniera din Bucureşti. Sunt o clean freak, so… îmi trebuie o curte întreagă la dispoziţe pentru a-mi întinde pânzele proaspăt vopsite.

În final ar fi putut arăta mai bine, culorile putea fi mai pronunţate, contrastul mai mare, dar deh! Gentuţa pe care am cusut-o cu materialul ăsta a ieşit chiar simpatică. :)

Să începem!

Materiale:

  • pânză albă de bumbac
  • mănuşi de unică folosinţă
  • vopsea pentru textil
  • un vas încăpător care se va murdări zdravăn
  • câteva bucăţi de balsa/carton/plastic
  • aţă

Mai întâi am împachetat pânza în jurul bucăţilor de balsa pe care le-am legat cu aţă. Sunt diferite tehnici de împachetare prin care obţii forme de tot felul, dar eu am vrut să mă surprindă şi le-am prins după cum s-a nimerit. E o joacă, after all! ;)

Am amestecat vopseaua cu apă după instrucţiunile de pe cutie. Nu vă recomand pigmentul pe care l-am ales eu. Există vopsea mai bună, cu siguranţă. Cea din poză nu e foarte puternică şi a fost nevoie de două tuburi pentru a obţine un bleu deschis. Data viitoare voi încerca şi cu albastru de metilen, iar dacă rezultatul e bun, vă dau de veste.

După ce am înmuiat bine pânzele în vopsea, le-am desfăcut şi le-am întins la uscat. Din bucăţile de bumbac încă se scurge vopsea, aşa că e bine să fie puse afară, altfel o să păteze.

Când s-au uscat complet le-am călcat cu fierul încins, apoi am trecut la cusut.

Pentru partea de croitorie cred că e mai clar tutorialul ăsta decât explicaţia mea.

Ta-da!

Geanta albastră e gata. Are mintea ei proprie şi chiar o aud îndemnându-mă să o duc la plajă :)

Design Interior, Jurnal

welcome to: our living room!

August 2, 2017

Credeam că nu mai vine ziua în care să pozez o cameră din casă şi să simt că-i aproape gata. Ei bine, iată! Surageria (it is! camera asta e o sufragerie, dovada e mai jos) e aproape gata. Încă mai aşteptăm mobilierul ce va fi încastrat sub scară şi cutia în care o să mascăm centrala. Indiferent cât de mândru e tata de instalaţiile pe care le-a meşterit şi oricât ar încerca să mă convingă că-i o operă de artă, eu nu prea văd artă în centrala termică. :)

Lăsând ţevile în bucătărie, să vorbim despre camera de zi, locul în care ne petrecem cam toată ziua şi pe care l-am gândit încă de la început viu şi colorat. Din puctul ăsta de vedere mi-am pus toată baza în covorul ţesut pe care l-am găsit de vânzare pe olx. A costat 300 de lei şi se potriveşte perfect cu pernuţa făcută de străbunica (a fost concepută cu alt scop…dar să nu intru în detalii cel puţin ciudate :) ).

Ce vedeţi pe jos e duşumea din lemn de brad. Mie îmi place tare mult lemnul, iar parchetul de esenţă tare costa mult peste ce ne puteam permite noi, aşa că am găsit soluţia simplă si la fel se simpatică, zic eu.

Ultimul, dar cel mai important detaliu e Caju! Noul membru al familiei. Are o lună, ochii albaştri şi s-a născut în curtea vecinei. Deja se înţelege bine cu Oslo, iar noi ne-am îndragostit de el. :)

P.s. Scuzaţi dezordinea din ultima poză. Iniţial nu era în plan ca partea aia de cameră să apară aici, dar aşa vă puteţi face o idee despre spaţiu, so :D

Food art

just call me peachy!

July 29, 2017

Bucătăria miroase a piersici. Eu muşc dintr-o bucată de tartă mai mare decât îmi încape în gură şi mă uit la peretele proaspăt pictat. Hmm, măcar tarta e bună. Well, nu sunt o muralistă, dar şorţul de bucătar îmi pică bine.

Ar merge şi o cafea.

Dacă toate pieţele sunt pline de piersici, măcar să ne bucurăm de ele, că acuş încep să pice frunzele şi să se coacă dovlecii. Am găsit reţeta asta într-o carte veche de prăjituri şi e musai să v-o arăt, că e tare bună:

Ingrediente:

  • 250 g de făină
  • 100 g de unt rece
  • 4 ouă
  • 250 ml de lapte
  • 50 g de zahăr
  • 20 g amidon
  • 3 piersici mari
  • o păstaie de vanilie

Întâi m-am apucat de aluat. Am amestecat făina cernută cu untul şi am frământat uşor. Apoi am adăugat un ou, sare şi puţină apă rece.  Am amestecat bine compoziţia, iar când a devenit uniformă, am băgat-o în frigider.

Am pus laptele la fiert împreună cu păstaia de vanilie într-o cratiţă mare. Separat am amestecat trei gălbenuşuri (doar gălbenuşurile), cu amidonul şi cu zahărul. Am turnat compoziţia peste lapte, i-am dat focul mic şi am amestecat bine de tot până când s-a omogenizat. I-am oprit focul şi am acoperit-o cu folie alimenară, să nu facă o crustă pe deasupra.

Cât timp s-a răcit crema, am curăţat piersicile de coajă şi le-am tăiat în felii subţiri.

Am aşezat aluatul în tavă şi l-am întins bine şi cât mai uniform. Peste el am turnat crema rece şi am aşezat feliile de piersică.

Tarta a stat la cuptor 20 de minute la 180 de grade.

Se mănâncă rece, din frigider, pe verandă, balcon sau pe o pătură, la picnic. :)

Jurnal, Places, Travel

Budapesta is my gift (part.1)

July 25, 2017

Cu noaptea în cap a sunat ceasul ce îmi aducea cadoul de ziua mea. Nici nu am ştiut pentru ce mi-am făcut bagajul. Buletinul îmi era la poliţie, aşa că nici prin cap nu mi-a trecut că paşaportul mă poate duce departe. Dorin a plănuit totul, iau erau eram doar ochi, urechi şi entuziasm, împachetate într-o rochie scurtă.

O oră de zbor şi am ajuns. Vecinii mi-au părut tare simpatici. A fost prima mea vizită în Ungaria. Prima dintre multe viitoare. Cum bagajul era mic, ne-am plimbat toată ziua prin oraş, iar la hostel am mers abia seara târziu.

Am început cu centrul şi ne-am oprit la Fekete să bem prima dintre cele trei cafele (doza mea zilnică). Să fi zăbovit acolo vreo juma’ de oră şi altă jumătate într-o librărie-anticariat ruptă din poveşti, dar prea întunecoasă pentru poze.

Când picioarele ne-au luat foc de atâta mers, ne-am oprit să mâncăm un bol de supă cât baloanele Cappadociei. Iar ne-am promis veganism şi iar ne-am încălcat cuvântul. Poate de luni..

Budapesta ne-a hrănit bine, ne-a turnat în căni cea mai aromată cafea şi ne-a pus în faţă o atmosferă la care nici nu visam. Capitala maghiară le are pe toate; baruri pline, oameni frumoşi, magazine de tot felul şi Dunărea, ce se întinde în mijlocul oraşului, ca un model ce aşteaptă să fie pozat din toate unghiurile.

Să nu lungesc povestea (acum, că mai am şi partea a 2-a), cadoul ăsta m-a surprins chiar mai mult decât se aştepta Dorin, iar pe el l-a pus la cheltuieli multiple pentru că mi-a plăcut. Şi mai vreau.

Jurnal

True cost of moments

July 25, 2017

M-am trezit într-un magazin cu nume pompos şi cu reduceri cât mine de mari şi rounjite. Am pornit să mai cumpăr câte ceva din nimicurile cu care mi-am umplut deja toate dulapurile din casă. Pare atât de ieftin, e păcat să nu-l iau…dar. Dar eu cos. Croiesc cu o foarfecă şi un ac cu aţă…

Într-o postură statuară îmi contemplam răzvrătirea. Nu îmi trebuie nimic. Am mai mulţi pantofi decât degete la picioare. Dintr-o bucată de lut îmi meşteresc singură bijuteriile. Mall-ul ăsta nu are nevoie de mine, iar eu am nevoie doar de timp.

Am terminat proiectul pe care l-am început şi l-am refuzat pe următorul. Azi am ales să nu fac nimic pentru cu am ales să nu consum. Ziua liberă de muncă şi de cheltuieli începe mai târziu. Ceasul tace, doar păsările cântă în grădină. Am băut cafeaua sub nuc şi am petrecut amiaza cu Maria Semple. Am inventat noi reţete cu dovlecei, pentru că deh, am cules o roabă plină. Când apune soarele şi curtea se îmbracă în galben, nimic nu e mai fascinant decât murmurul apei ce trece printre biloanele de ardei şi mirosul frunzelor de roşie. Apusul e chiar spre casa noastră, din grădină şi învăţăm să ne bucurăm de el în fiecare zi. Ba chiar nu e nimic pompos aici. E simplu. O grădină, un pahar cu limonadă, o carte şi preşul ţesut de bunica.

De când ne-am mutat am cheltuit tot mai puţin pe mâncare şi pe haine, dar ne-am rezervat mai mult timp pentru noi. Norocul a făcut să ne plimbăm prin lume şi să ne bucurăm de oameni şi de locuri, iar acum provocarea e să nu uităm de “acasă”.

Jurnal

Din grădină

July 10, 2017

De când ne-am mutat la ţară am început un joc nou. Regula e să nu uiţi că-l joci. E nevoie doar de apă, seminţe şi entuziasm, iar premiul cel mare e salata proaspătă cu roşii, usturoi şi busuioc din grădină, mâncată pe verandă într-o zi fierbinte de august.

Jocul are patru niveluri; plantarea, îngrijirea, aşteptarea şi recoltarea. Grădina noastră e la nivelul trei, doar dovleceii şi-au făcut de cap şi se înmulţesc mai repede decât îi putem mânca.

În ultima vreme am spus mai des “trebuie să copilesc (roşiile, vinetele)”, decât “trebuie să merg la cumpărături”. Şi am mai aflat câte ceva:

Dovleceii trebuie adunaţi fie că îţi trebuie, fie că nu, că altfel îmbătrâneşte vrejul.

Roşiile au nevoie de susţinere că altfel par că au petrecut prea tare noaptea trecută.

Ceapa verde trebuie călcată (O.o!!!). Exact aşa cu picioarele, să se culce…

Iar nucul trebuie bătut bine toamna, chiar dacă nu are nuci. You bastard! Îţi arăt eu ţie..

Ce nu vreţi să ştiţi e cât de mulţi dovlecei am mâncat săptămâna trecută :) Iar pentru zilele viitoare am în plan flori de dovlecei umplute cu brânză de capră şi mentă… îhî! Uite ce face grădina din om :)

Ilustratii

Adevărul nud

July 10, 2017

Ia cafeaua aia şi hai să îţi spun ceva.

Eu vorbesc, tu sorbi. Am nevoie de două urechi şi atât.

Mărturisirea e că m-am închis. Am aşteptat să înflorească grădina, să se coacă zmeura, dar sunt tot aici. E ca o cutie în care stau goală, cu ochii spre nimic şi cu frunzele, florile, ilustraţiile şi câte o gâză în jurul meu.

Câteodată pământul se învârte prea repede şi fără rost. Trece luni, apoi joi. S-a dus şi duminică. Nici nu ştiu ce am făcut luna asta. Parcă ieri a fost ianuarie. Am îmbătrânit..poate nu azi, dar mâine sigur. Voiam să-ţi spun ceva amuzant să-ţi descreţesc fruntea, dar cuvintele s-au împleticit prin volbura de pe alee şi au uitat scopul.

Sorbi mai încet că-mi uit minţile.

Le-am uitat. Acum mă gândesc la tine. Nu îţi place să mă asculţi, şi tu te gândeşti la tine. Iar ai tricoul şifonat şi cearcăne pe sub ochelari. Ţi-ai umplut pungile de sub ochi cu tot soiul de imagini adunate din zi şi acum vii să-ţi înghesui eu în urechi poveşti.

Mai bine bat covorul.

 

 

Food art

baked asian green beans

July 8, 2017

Ieri, pe la prânz ne-am trezit cu un coş de fasole verde, cadou de la vecini. Aşa-i la ţară; ingredientele proaspete şi curate ca roua de dimineaţă îţi bat la uşă fără să le ceri. Şi asta e doar o mică parte, vecinii ne aduc zilnic mâncare. Roşii, zmeură, tort, bere, mâncare gătită, castraveţi muraţi..cam tot ce îi trebuie unui om. Bag de seamă că e cazul să ne mai îngrăşăm, că altfel îi îngrijorăm pe bieţii oameni, şi aşa prea ospitalieri din fire. Dacă v-am făcut poftă, hai la ţară :)

Dacă nu, hai să vă zic ce au păţit păstăile, poate vă fac ele poftă.

Ingrediente:

  • 2-3 mâini de fasole verde
  • câţiva căţei de usturoi (eu am pus şase că n-am planuri pentru diseară)
  • 2 linguri cu ulei de măsline
  • 2-3 morcovi
  • 2 linguri de susan, caju, seminţe de in sau orice seminţe aveţi pe acasă
  • sos de soia
  • jumătate de lămâie
  • opţional: fish fingers

Întâi am spălat bine fasolea, după care am curăţat-o de capetele tari şi am pus-o la fiert. Sunt suficiente câteva clocote.

Între timp am pregătit tăvile (am folosit două tăvi mici, câte una pentru fiecare porţie). Am strivit căţeii de usturoi, i-am aşezat pe fundul vasului şi i-am stropit cu ulei de măsline.

Am aşezat în tavă fasolea scursă de apă şi morcovii curăţaţi. I-am stropit şi pe ei cu puţin ulei (vă recomand un spary, în felul ăsta nu scapi mai mult decât vrei şi mâncarea nu devine prea uleioasă), apoi am presărat seminţele de susan şi un praf de sare.

Le-am lăsat în cuptor aproximativ 35 de minute la 180 de grade. Trebuie să testaţi păstăile să fie moi şi cremoase în interior, dar uşor crocante pe afară.

În final am adăugat bucăţile de peşte şi am stropit totul cu sos de soia şi lămâie.

 

Mâncarea asta e în top zece cele mai bune pe care le-am mâncat eu şi, partea interesantă e că…mie nu îmi plăceau păstăile. Până azi, se pare.

Ştiu că nu am mai scris pe blog de 27 de ani, dar reţeta asta trebuia scrisă :)

Enjoy, dears!

Tutoriale DIY

diy: Rattan bag

June 21, 2017

Vai de când nu am mai trecut pe aici..aproape că am uitat adresa. Îmi e şi ruşine să sosesc acum, după o lună întreagă şi să vă zic că am avut treabă. Dar mai bine vă arăt, bucată cu bucată, tot ce am meşterit. Casa e aproape gata. Arată fain, zic eu, dar cum e în natura noastră să ne sabotăm fericirea, toate gândurile mele se învârtesc în jurul grădinii. Buruienile sunt cât mine de înalte şi nu le mai fac faţă. Poate că 2000 de metri pătraţi de curte nu au fost o idee aşa strălucită.. :) Ooops!

De curând am început o curăţenie-aruncare prin lucrurile vechi (I suck at it!). Nu reuşesc să mă despart de nimic, tocmai pentru că mă uit la ele şi deja le văd într-o nouă formă de care mă îndrăgostec pe loc. Aşa a fost şi cu geanta asta din răchită.

Reţeta e simplă şi arată aşa:

  • i-am tăiat floarea
  • i-am cusut în locul ei un pompon
  • i-am mai adăugat un rând de ciucuri pe margine

Şi am purtat-o mândră foc :)